Curierul Zilei - Pescuitul linului şi cosacului
PRIMA PAGINA

*** Sfinţii zilei      *** RATATOUILLE:TI      *** Noroc în dragoste şi rost de bani!     *** PASTILA de UMOR      *** Evenimente 11 decembrie de-a lungul vremii     *** Atelier de reciclare    *** Expoziţia „Mergînd după rază”     *** „Vienna Classic Christmas” la Piteşti      *** Viaţa prin ochi de copil    *** Seară de operă, operetă şi balet      *** Ajutor pentru veteranii de război     *** Firmele plătite să facă angajări     *** Cum se stabileşte rezidenţa fiscală     *** „Cel mai frumos copil din Argeş“!     *** 13 şoferi lăsaţi pietoni     *** Răpus de alcool, a căzut în stradă     *** Protest spontan la uzina Dacia     *** Doi morţi şi trei răniţi grav     *** Minor prins la volan dus în arest!      *** Condamnare cu suspendare pentru trafic de droguri     *** Ultimul meci din 2018     *** Buhăescu, în topul golgheterilor!     *** Tony Bishop, indisponibil mai multe etape!     *** Aproape de podium!     *** Liga 1 - Etapa 19     *** Performanţe la Cupa Moş Nicolae la înot     *** Cele mai bune rezultate obţinute la Cupa Moş Nicolae 2018      *** 10 goluri într-un meci!    

 
Pescuitul linului şi cosacului Imprimare E-mail
(1 vot)
sâmbătă, 10 februarie 2018

Curierul zilei vă prezintă speciile de pescuit

Pescuitul linului şi cosacului


Curierul zilei şi-a propus să vină în sprijinul pescarilor sportivi din judeţul nostru, iar în fiecare săptămînă, vă vom prezenta cîte o baltă de pescuit din Argeş şi nu numai, tehnici de pescuit la diverse specii de peşti, nade, momeli şi monturi pentru prinderea acestora, dar şi reţete culinare pe bază de peşte. Pentru o partidă reuşită este nevoie să fiţi cît mai bine informaţi despre specia de peşte pe care o vizaţi şi să folosiţi exact ce trebuie pentru a prinde adevărate capturi. În această săptămînă, vă vom prezenta pescuitul linului şi cosacului.

Linul se găseşte în cea mai mare parte a Europei. Lipseşte în apele din nordul Scoţiei, nordul şi centrul Peninsulei Scandinave, Finlandei şi din Crimeea. În ţara noastră, linul este foarte răspîndit în apele de şes, în multe ape stătătoare dulci, lacuri, braţe moarte, inclusiv iazurile de crap. Se găseşte în toate bălţile de revărsare de-a lungul Dunării, în braţele moarte, dar numărul cel mai mare de lini trăieşte în Deltă. În rîuri este mai rar întîlnit, pentru că nu-i plac curenţii din apele curgătoare.

Coloritul în funcţie de mediu

Poate fi recunoscut uşor după corpul caracteristic, îndesat, foarte lat în regiunea cozii, precum şi după solzii mărunţi cu care este în întregime acoperit. Corpul lui este protejat însă şi de un strat gros de piele, cu o bogată secreţie. Are gura mică, terminală, cu maxilarul inferior ceva mai mare decît cel superior. Buzele sunt groase, prevăzute cu o pereche de mustăţi scurte, înotatoarele au marginile rotunjite şi sînt cărnoase. Prima radie a înotătoarei ventrale a masculilor de lin este groasă, în timp ce cea a femelelor este mai subţire, caracteristică după care sexele se pot recunoaşte uşor. Ochii sînt mici. Masculii sînt ceva mai mici decît femelele de lin de aceeaşi vîrstă. Coloritul linului diferă în funcţie de locul în care trăieşte exemplarul respectiv. Cu cît apa este mai mlăştinoasă, cu atît coloritul linului este mai închis şi invers, culorile exemplarelor care trăiesc în zone unde apa circulă sînt mai deschise. Spatele şi părţile laterale ale linului din ape mlăştinoase sînt negre-verzui, regiunea abdominală fiind galben-verzuie. În alte ape, ca de exemplu în crescătoriile de crap, spatele linului este verzui cu nuanţe cafenii, părtile laterale verzi, cu irizatii aurii, iar burta galben-aurie. Coloritul cel mai frumos îl au exemplarele care trăiesc în rîuri. Spatele acestora este verde-oliv, părţile laterale şi burta galben-verzui cu irizatii aurii, care strălucesc adesea în culorile curcubeului. Uneori se pot vedea şi exemplare complet aurii. Irisul ochilor este roşiatic, cîteodata chiar purpuriu.

Creşte lent, deşi are poftă de mîncare

Linul nu creşte la dimensiuni mari. Lungimea sa medie este de 25-40 cm, iar greutatea medie, de 0,5-1 kg. Mai rar poate atinge şi lungimi de 60-70 cm, la o greutate de 2-3 kg. Linul creşte lent, deşi are o mare poftă de mîncare. Spatiul vital al linului îl constituie apele stătătoare mlăştinoase, în care el se găseşte întotdeauna în apropierea fundului, îi plac cel mai mult acele ape stătătoare a căror albie este acoperită de mal şi care sînt bogate în vegetaţie acvatica submersă. În astfel de locuri, linul caută porţiunile umbroase, unde scurmă malul de pe fundul apei în căutarea hranei. Se complace îndeosebi în apele stătatoare bogate în alge, plante pe care îşi depune şi icrele, în timpul revărsării apelor, linul părăseşte matca, odată cu crapul, deplasîndu-se în locurile proaspăt inundate, însă şi după retragerea apelor rămîne în continuare în braţele moarte, în bălţile de revărsare, în gropile de carieră sau în canale. Pentru iarnă îşi sapă un „culcuş“, intrînd în întregime în mîl, unde hibernează pe toata durata iernii, în lacurile cu apa limpede nu stă în porţiunile apropiate de mal, unde ar putea fi observat cu uşurinţă, ci se trage mai spre interiorul apei, la adăpostul plantelor acvatice. În rîuri, linul se află doar în trecere şi atunci numai în porţiunile al căror curs este foarte lent.

Un peşte leneş

Este un peşte extrem de încet şi leneş. În timpul zilei se mişcă relativ puţin, schimbîndu-şi locul mai ales noaptea, cînd mişcările sale devin puţin mai vioaie. În general, „meniul“ linului se aseamană cu cel al crapului. Cînd scurmă cu botul malul de pe fundul albiei, tulbură puternic apa din zona respectivă, trădîndu-şi astfel prezenţa prin bulele de aer şi norul de mîl ce se ridică spre suprafaţa apei. Înainte de a înghiţi hrana, el o „pipăie“ îndelung, o împinge cu botul într-o parte şi într-alta şi după multe tergiversări se decide să o înghită. Acest obicei îi aduce adesea neplăceri, în sensul că, pînă se hotărăşte el să înghită hrana găsită, peştii mai iuţi, cum ar fi carasul i-o fură. Linul este un peşte paşnic, omnivor, a cărui hrană constă în principal din insecte acvatice şi larvele acestora, rîme, melci, scoici şi raci minusculi. Consumă cu evidentă plăcere seminţele unor plante din apă, dar “paşte” şi mugurii şi lăstarele tinere ale acestor plante, materiile organice aflate în descompunere pe fundul apei, cum ar fi, de exemplu, excrementele crapului. Odată cu hrana, linul înghite de regulă şi mici cantităţi de mîl. Cu buzele uşor întinse înainte, culege insectele, larvele acestora, precum şi melcii lipiţi de tulpinile submerse ale plantelor acvatice. Linul atinge maturitatea sexuală în cel de-al treilea sau al patrulea an de viaţă. Perioada sa de reproducere este extrem de lungă, durînd chiar mai mult decît cea a carasului. Reproducerea începe de obicei la mijlocul lunii mai, cînd temperatura apei se ridică pînă la 22-24 grade C, şi durează pînă spre sfîrşitul lunii august. Este unul dintre cei mai prolifici peşti din apele noastre, dar şi icrele depuse de femelele de lin (200.000-600.000 de boabe) cu diametrul de 1 mm. Exemplarele cele mai mari pot depune chiar peste un milion de icre, bineînţeles pe parcursul întregii perioade de reproducere. Femelele depun icrele în 3-4 porţii într-o vară, cu o pauză de două săptămîni între ele. Carnea linului este albă, dulceagă, uşor fărîmicioasă. De obicei are gust de mîl, dar punînd peştele în apa curată şi mereu schimbată, în două-trei zile pierde aceast gust.

Echipamentul necesar

Poate fi găsit în acelaşi loc cu carasul, iar metodele de pescuit se aseamănă şi ele cu cele folosite la prinderea carasului. Pe cîrlig, se fixează insecte (de uscat), boabe fierte de grîu sau de porumb, boabe lăptoase de porumb, rîme, biluţe de mămăligă sau cocoloaşe de pîine. Cu o zi înainte de pescuit, este bine să fie nădit locul respectiv cu cocoloaşe din mămăligă, boabe de cereale etc. Să nu ne mirăm însă dacă a doua zi, în afară de lin, prindem şi crap, întrucît şi acesta trăieşte în aceeaşi zonă. Dacă am descoperit locurile cu lin, putem să contăm pe o pradă îmbelşugată, mai ales dacă fundul apei este sărac în hrană pentru el.
Pentru pescuitul linului se foloseşte o vargă lungă de 3 m sau chiar mai mare, cu capătul subţire şi foarte sensibil, prevăzută cu fir subţire şi o plută mică, sensibilă. Cîrligul potrivit este de 6-8, iar în caz că se utilizează boabe de grîu, chiar mai mic. Cîrligul prevăzut cu nadă trebuie să ajungă pe fund sau la o distanţă de 2-5 cm de acesta, fără să pătrundă în malul de pe albie, pentru că acolo peştele nu-l mai vede. Linul gustă, linge nadă, motiv pentru care este necesară multă experienţă pentru a simţi cu exactitate momentul în care cîrligul trebuie înţepat. Uneori se joacă atît de mult cu cîrligul nădit, încît pluta semnalează că peştele a muşcat şi totuşi îi mai rămîne încă posibilitatea să scuipe cîrligul. Dacă înţeparea cîrligului nu a reuşit, se aruncă din nou cîrligul nădit în acelaşi loc, existînd astfel speranţe să muşte încă o dată. În zonele de apă cu vegetaţie acvatică submersă abundentă linul trebuie scos cît mai rapid cu ajutorul minciogului, întrucît firul se poate răsuci printre ierburi, de unde este foarte greu de scos. Putem pescui la lin şi la distanţe de 30-40 m de mal. În aceast caz trebuie să fim şi mai precauţi la obosirea exemplarului prins, deoarece pericolul agăţării firului printre plantele din apă este şi mai mare. Scos din apă, linul rămîne viu mult timp şi în aer. Înfăşurîndu-l într-un strat umezit de muşchi de pădure sau într-o cîrpă umedă, avem posibilitatea să-l ducem pînă acasă viu. Linul poate fi utilizat şi ca nadă vie, deşi părerile diferă în această privintţă, în locurile cu somn, conform experienţei din ţara noastră, linul s-a dovedit a fi o nadă eficientă. Lungimea minima admisă la pescuit este de 25 cm.

Cosacul, răspîndit în Dunăre

În Europa trăieşte în fluviile nordice ce se varsă în Marea Neagră şi Marea Caspică, precum şi în fluviile sudice ce se varsă în Marea Caspică. În ţara noastră, cosacul se găseşte pe tot parcursul Dunării, în lacul Razelm, precum şi în partea de aval a rîurilor Timiş, Someş, Mureş, Olt, Jiu, Siret, Prut. Corpul este înalt, de forma rombică. Botul mare, cu o formă caracteristică, înaltă, gura este mică, subterminală. Caudala este adînc scobită, lobul inferior fiind mai lung decît cel superior. Partea dorsală a cosacului este albăstrui-cenuşie, lateralele sînt argintii, abdomenul alb-argintiu. Dorsala exemplarelor care trăiesc în lacuri este puţin mai întunecată, în schimb cosacul care stă în permanenţă în rîuri are o culoare mult mai deschisă, cu un luciu argintiu pronunţat. Cosacul atinge rar lungimea de 30-35 cm, cea obişnuiţa fiind de 20-25 cm. Biologia cosacului diferă mult de cea a plăticii cu care se înrudeşte, deoarece acest peşte trăieşte în Dunăre şi pe cursul inferior al rîurilor mai mari şi pătrunde mai rar în bălţile din lunca inundabilă sau în lacurile care au legatură cu fluviul. Nu migrează din Dunăre în rîuri şi invers. Reproducerea are loc în apele cu un curs lent, pe cursul inferior al rîurilor mari, în Dunăre, de la mijlocul lunii aprilie şi pînă la sfîrşitul lunii mai. Depune de regulă între 28.000 şi 45.000 boabe de icre gălbui-albicioase, cu un diametru de 1,2-1,4 mm, care după fecundare se lipesc de vegetaţia subacvatică din zonă.

Se confundă cu plătica

Cosacul stă mai mult în apropierea fundului apelor, în rîuri şi în porţiunile cu curent foarte lent, în apropierea zonelor cu vegetaţie sau între ele. Adesea poate fi găsit în gropile din albia rîurilor sau în adîncurile malului, unde scormoneşte după hrana, dar şi în vîrtejuri, ori acolo unde curentul rapid întîlneşte ape cu cursul mai domol. De multe ori se găseşte în compania plăticii, intrînd în cîrdul acesteia, în zilele calde de vară trăieşte mai mult în apropierea fundului, însă în cele reci se ridică şi în straturile superioare ale apelor. Toamna se grupează în cîrduri mici şi îşi caută locuri mai adînci în rîuri sau în lacuri, unde iernează, timp în care încetează complet să se hrănească. Pescarii nu dau în mod special la cosac, dar în Dunăre, unde se pescuieşte la platică, se agaţă şi această specie. Pescarii sportivi îl confundă uneori cu plătica, nefiind iniţiaţi în determinarea speciilor de peşti. Se pescuieşte, la fel ca şi plătica. Lungimea minimă admisă la pescuit este de 25 cm.

Crap ardelenesc

Ingrediente:
1 file de crap
3 cartofi fierţi
1 ceapă roşie
1 ceapă albă
2 fire de ceapă verde
1 roşie
puţin mărar tocat
2 linguri de boia dulce
4 linguri de făină
1 ou
100 g de caşcaval afumat
ulei de floarea soarelui, pentru prăjit
100 ml de smîntînă de gătit
1 lingură de ulei de măsline
2 linguriţe de fresh de lămîie
sare şi piper după gust

Mod de preparare:

Se taie cartofii felii groase de 5 mm. Este foarte important ca aceştia să fie reci în momentul în care îi tăiaţi. Se aşază feliile de cartofi într-o tavă cu hîrtie de copt. Se amestecă apoi sarea, piperul şi o linguriţă de boia şi se presară pe deasupra cartofilor. Puneţi tava în cuptor la 180 de grade C şi lăsaţi cartofii acolo să se rumenească. Asezonaţi crapul cu fresh-ul de lămîie, uleiul de măsline şi potriviţi de sare şi piper. Amestecaţi restul de boia cu făină. Bateţi oul bine cu un tel. Tăvăliţi peştele prin făina, apoi prin ou şi prăjiţi-l într-o tigaie cu ulei de floarea soarelui bine încins. Scoateţi-l pe o farfurie pe nişte şerveţele pentru a absorbi uleiul în exces. Tăiaţi roşiile rondele, radeţi apoi caşcavalul. Se taie apoi toate tipurile de ceapă şi se călesc într-o tigaie cu puţin ulei de floarea soarelui. Se pune deasupra sare şi boia. Într-o tavă cu hîrtie de copt se aşează un pat de cartofi rumeniţi, peste care se adaugă peştele pane. Puneţi ceapa călită şi roşiile rondele, cu mărar tocat deasupra. Adăugaţi un alt strat de cartofi, deasupra, urmat de smîntînă de gătit şi caşcavalul afumat. Puneţi totul în cuptor pînă se gratinează.





M.Duinea

Vizualizari: 1418

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net


Google Analytics






















Zi record

Vineri, 23.11.2018

--- 4.141 vizitatori unici ---

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

Flag Counter


PRchecker.info