Curierul Zilei - Dacii îşi îngropau cenuşa în cimitire
PRIMA PAGINA arrow fapt divers arrow stiri social economic arrow Dacii îşi îngropau cenuşa în cimitire

*** Boia şi Liiceanu l-au băgat la mijloc pe Liviu Dragnea     *** Prefectura angajează Consilier juridic     *** Le-a ars balconul!     *** Un mort şi trei răniţi la Lunca Corbului!     *** Casa a ars, icoana a rămas intactă     *** Ucisă de nepot în Italia     *** Dan Puric, apel la valori în Anul Centenarului     *** Se pun în vînzare biletele la Festivalul Zavaidoc!     *** Concert pentru doi corni şi orchestră      *** Fetiţele din Argeş au luat 13 premii     *** Culisele meciului     *** 4 goluri şi multe ratări la Mioveni     *** CS Mioveni - Dacia Unirea Brăila 4-0 (2-0)     *** Tricolorii s-au reunit pentru meciurile cu Lituania şi Muntenegru     *** Au urcat pe podium     *** Victorie la scor cu bănăţenii!     *** „Am ratat şi de la 1 m de linia porţii!”     *** Săvoiu: „Sper să rămînem în liga a doua”     *** Ceferin, încă 4 ani la şefia UEFA    

 
Dacii îşi îngropau cenuşa în cimitire Imprimare E-mail
(1 vot)
vineri, 22 iunie 2018

După mai multe încercări, o descoperire importantă a arheologilor de la Universitatea Piteşti:

Dacii îşi îngropau cenuşa în cimitire


Vara este o perioadă în care îşi desfăşoară, de regulă, lucrările, cei pasionaţi de trecut: pentru ei, sapa este un mijloc de cunoaştere ştiinţifică, mai ales atunci cînd e vorba despre perioada dacilor. Unul dintre cei care lucrează, an de an, în acest domeniu, este Constantin Augustus Bărbulescu, Decanul Facultăţii de Teologie, Litere, Istorie şi Arte, specialist în istorie antică. Domeniul este unul care stîrneşte pasiuni, de aceea unele acţiuni nu aduc rezultate pe măsura eforturilor fizice, financiare şi logistice. Un sit bine ales garantează, totuşi, rezultate notabile.    

În perioada mai-iunie 2014, făceau vîlvă săpăturile arheologice de la Hîrtieşti, în zona movilei numite de o tradiţie locală drept „Mormîntul Dacului“. Deşi movila era considerată tumul antic, nu s-a găsit însă nici o căpetenie dacă dedesubt. Finanţarea lucrărilor a fost asigurată de o fundaţie a unor români emigraţi peste Ocean (Dignitas), lucrurile fiind puse în mişcare de Asociaţia Geto-Dacii, a cunoscutului jurnalist Daniel Roxin. Au lucrat acolo şi studenţi, avînd cazarea, masa, şi uneltele asigurate. După o lună de muncă, cei 12 săpători au descoperit însă de fapt o locuinţă medievală, din secolul XVI sau XVII, săpată într-una din laturile movilei, plus resturi de ceramică medievală şi pietre şlefuite, ce puteau fi folosite la vatră sau la fixarea stîlpilor (plus un strat de scoici preistorice, din vremurile cînd acolo era mare). Roxin a fost dezamăgit, pentru că investit degeaba, iar de atunci Constantin Augustus Bărbulescu, s-a dedicat sitului de la Buridava (Ocnele Mari-Ocniţa, în Vîlcea, un loc mai sigur pentru arheologie, pe care îl explora de altfel de 4 ani.
l Se mai întîmplă astfel de campanii în care nu găseşti ce se aştepta?
- Sînt şi ani în care nu găseşti nimic ieşit din comun. Dar cînd ai un şantier arheologic sistematic, şi sapi acolo unde ştii că este un sit, nu se întîmplă lucrul ăsta, ci de ceva-ceva tot dai. Deşi se poate întîmpla şi într-un şantier mare, cum sînt cele de la Histria, ca, într-un an, în afară de ceramică şi ceva ziduri care să nu-ţi releve mare lucru să ai nimic. Dar cercetarea e cercetare, cu bune şi cu rele.
l În domeniul dvs, se mai ating şi chestiuni conflictuale, care să asigure automat notorietate descoperirilor?
- Aici, în general părerile sînt mai unitare, chiar dacă a apărut şi acel curent...
l „Dacomania“...
- Da. E absurd să spui, oricît îmi plac mie dacii,  că reprezenta centrul lumii civilizaţia lor. Este şi o prostioară: în momentul în care ai o Romă, la un nivel de civilizaţie deja urban, nemaivorbind de aducţiuni de apă, construcţii, poduri - ca amintesc numai de asta -, nu poţi să-ţi mai pui această problemă, deşi civilizaţia dacică este extraordinară în esenţă. Oricum, este cert că avem o civilizaţie dacică, care ajunge la un maxim de dezvoltare în secolele I î. Hr. - I d. Hr., iar ea era un oponent vizibil al Romei din multe puncte de vedere, sau oricum, un regat ori o serie de regate foarte puternice, la marginea Imperiului.
La Hîrtieşti, a fost doar un zvon
l Consideraţi episodul Hîrtieşti un eşec, faţă de rezultatele din Vîlcea?
- În ultimii ani am fost doar la Buridava, dar pentru mine nici cercetarea de la Hîrtieşti nu a fost un eşec. Acolo am săpat la dorinţa Primăriei şi a ONG-ului care a oferit finanţarea. Chiar dacă se chema „Mormîntul Dacului“, n-am mers neapărat să căutăm daci. De altfel n-am găsit în monografia localităţii denumirea respectivă, care probabil era doar un zvon, o vorbă - pe care eu o consider contemporană. Ce am găsit acolo ne-a demonstrat că nu toate movilele de genul respectiv, pe care le-am putea numi tumuli sînt neapărat morminte. Pentru istoria locală movila era oricum importantă: la baza ei era un bordei unde am găsit ceramică de secol XV-XVI, ceea ce atestă arheologic existenţa Hîrtieştiului ca aşezare umană, dincolo de atestarea documentară propriu-zisă. Movila respectivă era una de hotar, cum sînt şi altele. A fost probabil un eşec pentru cei care au speculat ideea că ar fi daci acolo, dar eu ca arheolog, am produs totuşi ceva...
l La Buridava nu puteţi să nu găsiţi daci, spre deosebire de Hîrtieşti...
- Acolo situaţia este complet diferită. La Buridava fac cercetare arheologică sistematică - sînt responsabilul ştiinţific şantierului de la Ocniţa, unul din cele mai mari de acest fel, care a relevat, de-a lungul timpului, multe descoperiri cunoscute. Am săpat mai de mult timp acolo, dar am preluat şantierul din 2016, iar anul acesta sînt la a treia campanie, în calitate de coordonator.
l Ce aţi găsit, mai important?
- Am avut şansa ca în 2016 să facem una dintre descoperirile care probabil vor rescrie un capitol din istoria dacilor: o necropolă dacică. În istoriografia noastră e o discuţie, pentru că, deşi ştim că dacii aveau ca rit funerar incineraţia, nu aveam multe date despre necropole, fiindcă nu găseam morminte. A fost şi o interpretare întreagă din partea specialiştilor, care spuneau că sînt „ritualuri discrete“, cum le spuneau, adică după ce îi incinerau le puteau arunca resturile (mîna aceea de oase şi cenuşă), în ape sau mai-ştiu-eu-unde. Noi am găsit pentru prima dată amenajări funerare. Avem deci de-a face cu amenajări de tipul mormintelor, săpate sau la suprafaţă, realizate din piatră şi tuf, înăuntrul cărora erau resturi de incinerare - că am făcut analiza analiza antropologică şi am avut confirmarea că sînt resturi umane. Mai erau şi obiecte de port şi podoabă cu care fuseseră incineraţi defuncţii. Analiza de laborator ne arată temperatura de ardere (645-1200 grade, le unii, circa 500 grade, la alţii) - e vorba de un rug funerar, pînă la urmă. Am scris mai multe detalii în rapoartele către Minister, pe care le-am făcut după fiecare campanie de cercetare. E clar că dacii aveau un ritual al îngropării bine pus la punct. N-am putut trage concluzii dacă acolo erau nobili sau nu, chiar dacă aveau unele podoabe. Doar făcînd o comparaţie cu vom ce găsim în alte campanii ne-am putea exprima. De altfel, ştim că şi romanii foloseau incineraţia, iar înainte de daci a existat pe aceste locuri şi inhumaţie şi incineraţie - în funcţie de etapele de timp. În genere, în neolitic se folosea inhumaţia pe scară largă, iar în epoca bronzului, trecîndu-se la un nou sistem de credinţe şi practici religioase, s-a trecut la incineraţie - era o chestiune de mentalitate.
l Se poate face o legătură cu necropolele de la sud de Dunăre?
- Nu discutăm despre ce e la sud de Dunăre - acolo sînt necropole de origine tracică. Chiar dacă şi dacii aparţin fondului etnic tracic, nu putem putem vorbi de daci la sudul Dunării. A-i extinde pe daci pe suprafaţa a jumătate din continentul european e o greşeală. Necropolele de la sudul Dunării sînt oricum diferite, fiindcă acolo exista o influenţă inţială elenistică mai mare, care a dus la un alt tip de evoluţie.
Tabără anuală de săpături, timp de o lună
l Cine sapă la Buridava?
- Eu, cu studenţii Facultăţii de Istorie la noi - în jur de 15 -. Timp de o lună, între 1 şi 31 august. E vorba de studenţi din toţi anii, de la licenţă şi master - şi unii chiar de la alte specializări. Cei de la istorie sînt obligaţi să facă practică de cercetare, dar fiecare îşi alege unde vrea. Din echipa care lucrează cu mine, unii nici nu mai sînt studenţi, dar vor în continuare să vină. Avem cazarea asigurată gratuit de către Primăria Ocnele Mari - pînă la urmă ceea ce facem acolo e în interesul localităţii, pentru că noi o promovăm, prin ceea ce facem. Sîntem cazaţi într-o veche tabără şcolară, unde avem asigurate utilităţile. Mai avem o parte din finanţare din partea Universităţii noastre, iar la aceasta se adaugă ajutorul din partea un ONG din Rîmnicu Vîlcea, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Tinerilor, condus de dl Ovidiu Udrescu. Ei ne asigură partea de masă, şi toată lumea mănîncă dimineaţa, la prînz şi seara - avem un program ca de tabără. Avem şi duş la comun, avem toalete, iar noi ne-am mai amenajat, de-a lungul timpului o bucătărie, unde din surse proprii ne-am achiziţionat (sau am mai primit ca donaţii) frigider, aragaz etc., astfel încît avem de toate.
l Mai aveţi mult de săpat acolo?
- Sîntem la a treia campanie, iar procentul e deocamdată sub 10%. Probabil că vom reuşi, după campania de anul acesta, să scoatem şi un prim volum dedicat cercetărilor de acolo, în afară de rapoartele publicate. La Buridava este cea mai mare aşezare dacică de epocă clasică, la sud de Carpaţi. Mai avem şi în Argeş, la Cetăţeni, aşezare, dar ca dimensiune şi importanţă, cea de la Ocniţa e mult mai importantă - poate şi datorită şi ocnelor de sare de acolo. Sarea se exploata încă din antichitate, iar pe baza acestei exploatări a înflorit şi aşezarea - căci nu putem vorbi de un oraş, ci de un fel de sat, dacă vreţi, deşi specialiştii spun că acolo sînt şi trei cetăţi, pe înălţimi, pe lîngă aşezarea civilă şi terasele.
l În ce alte părţi se mai face practică în săpături arheologice?
- Studenţii pot să mai meargă la Jidova, unde sînt colegii de la Muzeul Judeţean (Ionuţ Dumitrescu), precum şi la Voineşti (tot cu dl Dumitrescu, sau cu Florian Matei-Popescu). Or, pot merge cu dl Dragoş Măndescu la Valea Stînii, unde se sapă tumuli. Ei au mai fost şi în afara judeţului, dar totuşi, în ultimii ani, nu s-au mai dus undeva anume. Pot să mai meargă şi la Muzeu, în arhive - în funcţie de orientarea lor de viitor şi de ce-şi doresc să facă. Unora le plac alte lucruri mai mult decît arheologia - au fost şi unii care au venit iniţial la săpat, iar la un moment dat au constatat că nu este pentru ei chestia asta.
l Legat de cei pasionaţi de daci, ştiţi că a făcut senzaţie recent cercetarea unui român, care a studiat statuile de daci din toată Europa...
- Cum să nu, e vorba de dl. Velcescu. De anul acesta, dînsul chiar a fost adus de mine şi predă la noi un curs despre arta romană şi statuile dacice. Mi s-a părut ceva normal, fiind vorba de o lucrare de doctorat făcută la Sorbona, şi un studiu în premieră şi pentru noi şi pentru Occident. Am încercat deci cumva să fur startul altora - pentru că, deocamdată predă doar la Facultatea noastră, în România. Dl. Velcescu nu intră însă în categoria „dacomanilor“, ci vorbeşte despre elemente ştiinţifice.
Călin Popescu

Vizualizari: 1828

Comentarii (1)
Scris de Kotko-Dac in 26-06-2018 16:09 - Vizitator
 
 
Acest Roxin, dacoman notoriu, finanteaza arheologia sperand ca va descoperi cine stie ce Coloseum dacic, vreun apeduct sau alta constructie mareata. 
Din pacate dacii, stramosii nostri, nu erau atat de avansati tehnologic precum romanii. 
 
Principala lipsa tehnologica a dacilor era mortarul - acestia nestiind reteta fabricarii cimentului. Faptul este confirmat de cercetarea arheologica a cetatilor dacice din Muntii Orastiei, inclusiv Sarmisegetusa.  
Acolo s-au gasit ziduri de aparare facute din placi de piatra, prinse cu barne de lemn!!! (barnele evident nu au supravietuit 2000 de ani, dar s-au gasit urmele unor crestaturi in care s-ar fi prins respectivele barne).  
Arheologii nostri au denumit pompos respectiva tehnologie drept 'murus dacicus' (zidul dacic). 
 
E de inteles ca astfel de ziduri nu puteau rezista asediului romanilor care erau maestri in folosirea balistei (aruncatoarea de bolovani) si in folosirea berbecilor pentru spargerea zidurilor. 
 
In cealalta parte a lumii antice, la Roma, a supravietuit pana azi Coloseumul, cu arce facute cu mortar si care au rezistat inclusiv cutremurelor. 
 
Ca sa stim despre ce vorbim...
 

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net
Click view
Intrebarea Curierului

******* Hotel ILA - telefon: 0747943375 *******

  CurierTV - Televiziunea sufletului tau!



 Prima Pagina Curierul Zilei
Fii reporter!

Google Analytics




































Zi record

Marţi, 16.10.2018

--- 3.988 vizitatori unici ---

 




 

Sfinții zilei

Horoscop zilnic

 

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info