Curierul Zilei - Facultatea trebuie aleasă cu entuziasm
PRIMA PAGINA arrow fapt divers arrow stiri social economic arrow Facultatea trebuie aleasă cu entuziasm
 

*** 642 de locuri de muncă în Argeş     *** Investiţie importantă în amenajarea unui pîrîu     *** Tîrg de adopţii de cîini la Mioveni      *** „Jake şi femeile lui”      *** „Coşmarul Vraciului“      *** Muzică şi sport în faţa Primăriei Piteşti     *** Filmele săptămînii 21 - 27 septembrie      *** Dispărutul era spînzurat!      *** Omorît de un BMW     *** Doi şoferi răniţi grav, la Moşoaia!     *** Spărgătorii şi tăinuitorul, colegi de celulă     *** Pod reabilitat,după turnarea asfaltului!     *** Şapte oi omorîte şi şase stupi distruşi de urs     *** Ministrul Fifor, „no comment” despre tragedia de la Valea Urdii     *** Vor victoria în Moldova      *** Europa League, Etapa 1     *** Curiozităţi pescăreşti     *** Pescuitul carasului pe Dunăre     *** După puncte, la Timişoara     *** Atletic Bradu şi Unirea Bascov joacă astăzi în campionat     *** 80 de piloţi la Trofeul Câmpulung!     *** Fotbal la TV în week-end    

 
Facultatea trebuie aleasă cu entuziasm Imprimare E-mail
(2 voturi)
joi, 05 iulie 2018


Facultatea trebuie aleasă cu entuziasm


Pentru cei care pregătesc în aceste zile înscrierea la facultate, am abordat cîteva exemple de direcţii profesionale, prin prisma unor cunoscători - argumentele şi cerinţele putînd fi extrapolate şi spre multe alte meserii. Societatea îi obligă pe tineri să facă o alegere, la terminarea liceului. Dacă vor să urmeze o facultate, e bine să opteze, în măsura în care cunosc domeniul, cu o doză de sincer entuziasm: s-ar putea să aibă nevoie de el la un moment dat - dacă nu din facultate, cu siguranţă, în viitoarea carieră, oricare ar fi ea. Aceasta o spun, la unison, specialiştii.   

Ingineria, în toate şi pentru toţi

Despre carierele tehnice, am discutat cu inginerul şi inventatorul Cicerone Marinescu, lector universitar la Universitatea Piteşti.
l Ce argumente aţi da cuiva care se gîndeşte să se facă inginer?
- Spun un singur lucru: Noi intrăm într-o eră tehnologizată pînă la Dumnezeu, lumea trebuie să ştie bine asta. În orice lucru, pînă şi în privinţa mîncării. Ştiţi că există tigaie electronică? Îţi prăjeşti oul de pe telefon, cu o aplicaţie care trasnmite temperatura, ora, tot. Iar tigaia are senzor de temperatură, şi, în mîner, partea electronică.
l Iar asta înseamnă că e bine să...
- Să fii inginer. Ingineria e legătura omului cu tehnologia. Deja nu mai poţi să faci nimic fără tehnologie - nici să scoţi bani de la bancă. Nimic.
l Dar e pentru toată lumea acest domeniu? Ce fel de copii fac faţă activităţii de inginer?
- Eu sînt convins că este loc pentru toată lumea sub soare, pentru că ingineria se va dezvolta tot mai mult, şi vor fi locuri. Există inginerie pe diferite trepte. De exemplu, după părerea mea, cea mai uşoară este ingineria mediului - unde şi sînt numai fete, cu doar cîţiva băieţi.
l Dar îşi găseşte aplicaţie apoi, pe piaţa muncii, chiar şi o asfel de inginerie?
- Sigur. Protecţia mediului se va dezvolta. Toată lumea, orice întreprindere, orice primărie, trebuie să aibă un astfel de om: inginer de mediu. Se vor dezvolta şi controalele de mediu, pentru că va pune tot mai mult accentul pe asta: noi ne înmulţim, tehnologia se dezvoltă, şi se ajunge la creşterea poluării, proporţional. Nu trebuie să te raportezi doar la politicile haotice din România. Să ne gîndim la ce se întîmplă la nivel mondial, la direcţia în care merge omenirea. Vedeţi că Trump a luat măsuri cu turnătoriile, că francezii au vrut să-i excludă pe americani la summit-ul pe protecţia mediului, că nu se adaptează la cerinţele de eficienţă energetică şi poluare? Deci, dacă toată lumea vorbeşte despre asta, inclusiv primul om al lumii, înseamnă că acesta este trendul, nu?
l Totuşi, trebuie să te pricepi la matematică, la fizică... Să-ţi placă...
- Se face matematică, obligatoriu. Nu se poate, inginer fără matematică. Dar şi matematica o învaţă. Şi fizica, circuitele, la fel. Nu asta e esenţial. Important este cum pune problema tînărul respectiv. Dacă el vrea să înveţe, e pasionat... Am studenţi, de pildă, în anul II, pe care îi văd că sînt pasionaţi. De exemplu, vor să facem, toată vara, fel de fel de minuni. Despre ei, n-am nici o îndoială că după ce termină facultatea îşi vor găsi de lucru. Pentru că acum îşi dau silinţa. Întreabă. „Cum facem cu generatorul ăla hidro, pe care vrem să îl construim? Am vorbit cu profesorul cutare, să vedem ce mai învăţăm de la specialistul cutare, să mai ascultăm, să ne mai dezvoltăm...“ Depinde foarte mult de asta. Dar, altfel, oricine poate să facă inginerie - fie mai uşoară, fie electronică, aeronave şi altele de genul ăsta, mai grele, că ingineria este foarte largă. Şi, după părerea mea, chiar e o greşeală în societatea românească, pentru că s-a dezvoltat prea mult învăţămîntul economic, ASE-ul şi Managementul, lucrurile acestea, şi apoi unii se trezesc că nu au ce face cu ele. Cît să calculezi. să iei de colo, ca să pui dincolo? Ca să ai ce calcula, trebuie să ai, pînă la urmă, şi ceva producţie, altfel nu se poate. Deci ingineria e de bază, şi eu aş pune mult accent pe ea.
l Dar oare nu te captează prea mult? Ai putea să mai faci şi altceva în paralel, Dreptul, de exemplu?
- Sigur. Sînt artişti aceia. Cei care face două odată, sînt chiar cei mai tari. Să vă explic: eu, de exemplu, sînt şi auditor energetic, şi diriginte de şantier. Dar lucrurile astea n-au treabă cu ingineria, ci sînt doar chestiuni de frontieră  - undeva, pe frontiera ingineriei mele. E vorba despre eficienţa energetică şi de management - să urmăreşti construcţia respectivă. La fel, există şi experţi. De pildă, experţi judiciari, chiar în inginerie. Iar cine are două facultăţi intră exact pe limita respectivă. Dacă se judecă doi inşi pe un teren, pe o construcţie, pe o tehnologie, cel care face şi Dreptul, ştie să redacteze astfel încît să pună partea tehnică în slujba Judecătoriei. De aceea este un atu.
l Se găsesc deci şi moduri în care să le aplici pe amîndouă...
- Da, există. Totul este să le faci cu seriozitate. Cunosc oameni care au două facultăţi, din două domenii diferite, şi unii ca aceia au o altă dezvoltare. Contează foarte mult. Şi, în general, cînd vorbeşti de ingineri, vorbeşti de aplicaţii. La toţi profesorii de la anul II în sus ai aplicaţii de făcut - noi le zicem „proiect“. Iar la master, trebuie faci să ajungi pînă la bani: să combini informaţiile, într-un plan de afaceri (de pildă, un sistem fotovoltaic), ca să vezi cît costă, în cît timp se recuperează investiţia etc.

Poliţistul trebuie să fie dedicat legii

Comisarul şef Dănuţ Dinu, fost purtător de cuvînt al IPJ Argeş, devenit, după pensionare, consilier local, ne-a răspuns cîtorva întrebări despre meseria sa.
l I-aţi spune unui elev să urmeze cariera de poliţist?
- Dacă e vorba de unul care să aibă, ştiu eu, o chestie din aceasta de ideal pentru respectarea legii, e îndreptăţit s-o facă. În primul rînd, pentru că e o facultate bună. O să ai un serviciu toată viaţa, asta este clar. Că nu se poate fără Poliţie: fără faianţari sau fără zidari, s-ar mai putea, dar fără poliţişti, fără armată sau fără servicii de informaţii nu se poate, e clar. Există şi un salariu bun, există o pensie bună...
l Dar poate oricine să aleagă Poliţia?
- Trebuie să fii cetăţean român. ca să faci meseria asta. Dar în primul rînd, să fii un om disciplinat. Că sînt nişte condiţii acolo, legate de medii la purtare, de rezultate obţinute de-a lungul anilor - deci mai multe condiţii, cumulative. Să fii sănătos, să treci teste psihice, teste fizice. Dar e pentru oricine... Numai că vorbim de cineva crede că îi place chestia aceasta: respectul faţă de lege şi aplicarea legii. Altfel, ce să caute nişte oameni care sînt certaţi cu legea?
l Asta mai e valabil şi pentru armată...
- Pentru toţi cei care îmbracă o uniformă. Că mi se pare corect ca în aceste instituţii să lucreze oameni cît mai disciplinaţi.
l Aşadar, aţi sfătui, în general, un tînăr, în această direcţie...
- L-aş sfătui, dacă are acest drept. Dar în primul rînd, trebuie să-i şi placă. Dacă nu-i place, n-are de ce...
l  Să simtă şi el o atracţie...
- Iar dacă există o atracţie faţă de chestia asta, trebuie să mai şi înţeleagă că multe lucruri nu sînt ca în viaţa civilă. Puteţi să scrieţi şi asta. Adică: nu mai sînt sîmbete, nu mai sînt duminici, nu mai sînt sărbători, nu mai există Crăciun, Anul Nou, 1 Mai, Paşte, mai-ştiu-eu-ce... În toate astea, să se aştepte să lucreze. Că Poliţia lucrează, cînd toată lumea e liberă.
l Deci să ia în calcul şi astfel de aspecte.
- Să se aştepte la ele. Dar, oricum, va fi recompensat corect, şi statul va avea întotdeauna grijă de el, pe partea asta - fiindcă el e cel care reprezintă instituţiile statului, la urma urmei. Deci, încă o dată, eu îi îndemn să se facă, însă să fie nişte copii cuminţi. Copii cuminţi, care învaţă. Trebuie să ştie limbi străine, trebuie mai multe lucruri. Că nu mai merge altfel, acum, la Academie.
l Am crezut că spuneţi, de exemplu, să ştie aikido....
- A, nu neapărat asta. Că aşa ceva se mai învaţă, există trupe speciale acum, nu mă gîndesc la astea. Trebuie să aibă o pregătire sportivă, că nu trece testul, dacă nu are. Dar nu neapărat să fie vreun bătăuş sau aşa ceva, nu. În nici un caz. Mai degrabă, vreau să spun că mai există locuri pentru specialişti - deşi sînt puţine, ele mai există, şi Ministerul mai angajează. De exemplu, specialişti în informatică. Pentru că noi nu avem, nu pregătim. Şi mai vin, mai vin. Doar vă daţi seama că la Academie nu se pregătesc informaticieni. Şi deci mai există locuri, iar cei care vor pot urmări şi treaba asta.

Istoria te învaţă să fii cetăţean

Despre o alegere precum Istoria - legată oarecum şi de ideea predării în învăţămînt, am discutat cu decanul Facultăţii de Teologie, Litere, Istorie şi Arte din Piteşti, Constantin Augustus Bărbulescu, specialist în perioada antică, şi arheolog. .
l Căror elevi credeţi că li s-ar potrivi să urmeze Istoria?
- În general, domeniul ăsta li se potriveşte celor care au o chemare şi cărora le place. Nu e un domeniu pe care îl faci proiectîndu-ţi că vei ieşi pe un salariu de mii de euro sau mai-ştiu-eu ce. De aici nu ai acces în zona de inginerie, de exemplu. E o profesie pe care o faci de cele mai multe ori pentru că-ţi doreşti să devii cadru didactic, să lucrezi într-un muzeu, să faci cercetare. Nu pentru proiecţia banilor: vai, o să cîştigi o avere din asta. N-o să cîştigi niciodată. În Occident eşti bine plătit, şi ca profesor, şi ca arheolog, şi ca muzeograf, la un nivel decent. Nici aici, nu se poate spune că eşti chiar aşa... Dar, normal, un inginer care iese de pe băncile de aici poate se duce şi îi dau 3-4000 de lei, în timp ce ţie îţi dau, să zicem, 1.500-1.800.
l Şi atunci, de ar alege, totuşi, un elev această direcţie? Dvs. ce v-a oferit?
- Eu am făcut-o pentru că mi-a plăcut dintotdeauna. Şi în liceu, la Zinca Golescu, deşi eram la Fizică-Chimie, îmi plăcea să citesc. Nu numai istorie, dar în special. Iar vara, îmi petreceam vacanţele făcînd cercetare de amator, pe teren. Mă uitam, observam lucruri. Şi mi-am dorit să devin profesor, am avut această idee. Proiecţia mea a fost că voi merge să predau la mine în sat, la Cotmeana. 
l Dar n-aţi ajuns s-o faceţi...
- Nu. Deşi, cînd am intrat la facultate, aşa ziceam: voi fi profesor de istorie acolo. N-aveam de unde să ştiu unde mă va duce viaţa - cîteodată te duce în alte direcţii. Am avut şansa de a întîlni nişte profesori extraordinari, cărora le datorez ceea ce sînt astăzi.
l În Cotmeana e şi o zonă istorică....
- Da, am copilărit în apropierea Mînăstirii, în zona aceea. Iar unchiul meu a fost profesor de istorie, şi bunicii mei au fost învăţători
l Deci aveaţi un model în sensul ăsta. Dar oricine poate să devină profesor de istorie? E, totuşi, şi aceasta, o carieră...
- Cred că în primul rînd, dacă nu-ţi place să lucrezi cu copilul şi dacă nu-l respecţi pe copil nu poţi să devii profesor. În general.
l Iar de istorie?
- Trebuie să ai simţămîntul acela, că atunci cînd spui sau faci ceva, copilul nu se uită pe pereţi şi zice: „Aoleu, vorbeşte şi ăsta pe aici“. Trebuie cumva să-l atragi. Dacă reuşeşti să-i captezi atenţia, chiar şi pentru un sfert de oră sau 10 minute dintr-o oră, ţi-ai atins obiectivul. Dar rrebuie să-l faci să vadă istoria dincolo de date, de nişte evenimente seci, că s-a întîmplat în anul cutare, cutare lucru. Nu asta. Ci trebuie să priveşti istoria ca fiind făcută de oameni.
l Pentru ce trebuie să înveţe copiii istoria?
- Asta e o chestiune foarte importantă. Avem nevoie ca ei să înveţe istorie, pentru că, altfel, foarte curînd vom deveni un fel de simpli executanţi ai ordinelor cuiva. Dacă nu înţelegi fenomenul istoric ca atare, nu ai nici o perspectivă asupra viitorului. Nu vreau să repet cuvintele acelea, „dacă nu-ţi cunoşti istoria, rişti să o repeţi“. Nu numai că rişti să o repeţi, ci rişti să faci greşeli mult mai grave. Istoria are rolul de a te forma ca om şi ca personalitate. Nu înveţi, din nu-ştiu-ce altă disciplină ce înseamnă într-adevăr să fii cetăţean, să fii om, să trăieşti în societate, să-l respecţi pe celălalt - lucrul de care suferim în ziua de astăzi cel mai mult. Nemaivorbind că ai nevoie de o istorie ca să-ţi cunoşti identitatea, să ştii de unde vii şi încotro te îndrepţi. Avem nevoie de aşa ceva.
l Dar îşi dă seama un copil de liceu de asta? Poate doar datorită profesorului...
- Asta v-am spus, profesorul este cel care formează.
l Aici găsesc profesori de istorie cu atît mai buni?
- Eu sper că da. Şi, de-a lungul timpului, copiii care au plecat de la Facultatea de Istorie de la Piteşti au demonstrat - am exemple nenumărate - că au învăţat bine, pentru că au luat Titularizarea printre primii fie în Argeş, fie în Bucureşti sau în alte judeţe. Deci se duc şi concurează cu marile centre universitare şi cîştigă în faţa lor. Am şi exemple de copii care lucrează nu doar în învăţămînt, ci şi în instituţii de cercetre, în Muzeul Naţional de Istorie - nu trebuie neapărat să termini la Bucureşti sau Cluj, ca să ajungi într-un astfel de loc. Important e să faci ce-ţi place, ce spuneam mai devreme, şi, probabil, să ai şi profesorul care să te direcţioneze.
l Ai putea face, cu această formaţie la bază, şi altceva?
- Poţi să lucrezi în orice alt domeniu. Am exemple care de exemplu lucrează în Poliţie, în Armată, în MAE. Poţi să devii funcţionar, de exemplu. Nimeni nu-ţi spune să faci doar istorie. Că s-ar putea să nu te regăseşti în asta, nici ca profesor, nici în Muzeu, nici în altă parte. Ştiu, de pildă, o persoană care a terminat Istoria în 2004, la Piteşti, şi acum e om de afaceri - fără să profeseze niciodată.
l Şi regretă că a făcut Istoria?
- Nu, nu regretă. El recunoaşte (că la un moment dat îţi dai seama dacă ţi se potriveşte sau nu): dom‘le, nu era pentru mine. Dar nici n-a mai făcut altceva. Asta este: a terminat Istoria, şi face altceva în ziua de astăzi, fără absolut nici o legătură - deci, un fel de inginerie electrică, ceva de genul ăsta.
l Sînt şi din cei care fac Istoria în paralel cu altceva*?
- Da. fac Istorie, de pildă, cu limbi străine, pentru că lucrurile merg destul de bine împreună. Mai fac şi cu partea de ştiinţe socio-umane, cu psihologie. Am şi un absolvent de Psihologie care a făcut Istorie. Alţii, cu Jurnalismul şamd.
l Cu unele, precum limbile străine, Istoria se poate combina, de altfel, şi în învăţămînt.
- Sigur că da.

Medicina înseamnă să dăruieşti

Şi dr. Eduard Morlova, medic la Spitalul de Pediatrie, face parte din Consiliul local Piteşti (de unde a lipsit, la una din ultimele şedinţe, pentru că şi-a operat chiar propriul copil). El se defineşte în primul rînd prin nobila sa meserie.
l Aţi sfătui pe cineva să vă imite, făcîndu-se medic?
- Depinde cu ce pleacă în cap, în gînd.
l Păi, de multe ori, ideea vine de la părinţi, pentru că sună bine. Ajunge?
- Depinde de structura intimă a fiecăruia, de ce vrea de la viaţă, de la sine, de la ceilalţi. De cum e făcut. Dacă pleacă cu ideea că, făcînd medicină, cîştigi bani mulţi, s-ar putea să şi-o fure...
l Deci ăsta nu trebuie să fie un mobil...
- Poţi să cîştigi bani mulţi făcînd altceva. Altceva.
l Dar poţi să ai o reală atracţie spre medicină de mic copil, să-ţi dai seama că eşti bun pentru asta?
- Da poţi. Sînt oameni care sînt dăruiţi pentru aşa ceva.
l Şi îşi dau seama de mici, sau mai tîrziu?
- Eu unul, spre exemplu, n-am vrut să fac medicină. Părinţii mei au fost amîndoi medici şi avem mulţi medici în familie: părinţi, fraţi, veri - mulţi, mulţi medici. Eu n-am vrut, pentru că am un caracter mai rebel, aşa. Iar chestia asta s-a şi dezvoltat, în timp. Şi în timpul facultăţii, am avut întotdeauna probleme cu autoritatea: cu profesorii etc. Din punctul meu de vedere, lucrurile stau prost în ţara pentru că totul pleacă de la educaţie, şi profesorii din zilele noastre nu ştiu cum să dăruiască ceea ce au. Nu te duci la catedră ca să demonstrezi că eşti mai deştept decît elevul, ci trebuie să te duci să dăruieşti ceea ce ştii - asta trebuie să facă ei.
l Dar cum e după ce ajungi medic?
- Depinde unde ajungi. În primul rînd, repet, depinde ce vrei de la medicină: dacă vrei să dăruieşti din sufletul, din timpul tău, este foarte bine. Dacă te duci acolo şi nu-ţi place ceea ce faci, pur şi simplu nu ai ce căuta.
l Totuşi, cînd eşti mic, neavînd nici o boală, poate nu înţelegi bine ce înseamnă medicina.
- Nu trebuie să fii bolnav sau să ai pe cineva bolnav în familie ca să-ţi doreşti aşa ceva. Ci trebuie să fii dăruit: să simţi că din trupul, din timpul, din viaţa ta, asta trebuie să faci - să dai, să dăruieşti. Nu o faci? La revedere! Iar asta trebuie s-o facă fiecare om, în lumea asta, indiferent ce face. Ca şi tine.
l Dar orice om e în stare să taie cu mîna lui, cu bisturiul, într-un pacient, cu sînge rece?
- Nu, dar, spre exemplu, fetiţa mea este tot medic, şi este psihiatru. Ea a spus că n-ar putea sub nici o formă să trăiască cu sînge, cu din astea. În schimb, eu sînt urgentist. N-aş putea să trăiesc decît cu adrenalină. Eu acuma, în două săptămîni de concediu, mă duc să mă caţăr pe toţi munţii, pentru că nu pot să trăiesc decît dacă mie îmi bate inima...
l Deci specializările sînt diferite...
- Foarte diferite
l Pe cînd comună e dorinţa de a dărui ceva
- Da. În principiu, este o profesie fantastică, dacă eşti pregătit pentru ea. Nu se poate ajunge acolo aşa de uşor.
l Deci căror oameni o recomandaţi?
- Oricărui om căruia îi pasă de celălalt om.
l Aşadar, alegerea meriă...
- Merită. De fapt, nu ştiu cît merită. pentru că, repet, îţi fură toată viaţa, îţi fură timpul..
l Şi trebuie să fii conştient de asta de la început: de lipsa sărbătorilor - cum spun şi poliţiştii.
- Da, nu mai ai viaţă. Dacă faci medicina, viaţa ta pur şi simplu nu mai există.
l Atunci, trebuie să-ţi placă, dacă vrei să rezişti....
- Şi altfel nici nu ajungi acolo. În primul rînd, selecţia este fantastic de grea: nu intră la Medicină decît cei mai buni din cei mai buni - poate că sînt şi subiectiv. După aceea, faci 6 ani de facultate şi încă 6 ani de rezidenţiat. Deci, după ce termini liceul, încă 12 ani de şcoală.
l Poţi să te mai îndrăgosteşti de ea şi pe parcurs, chiar dacă nu-ţi place prea mult la început... Dar depinde şi de profesori...
- Da, da, e posibil. Depinde de cel care te îndrumă, într-adevăr.
l Îndrumarea părinţilor cît contează, faţă de hotărîrea proprie?
- Părinţii mei, de exemplu, n-au contat. Deci chiar absolut deloc.

La SRI, trebuie creativitate

 O opţiune în privinţa carierei poate fi şi cea de spion, în cadrul SRI. După cum e prezentată această alegere într-un număr recent din Adevărul, tinerii interesaţi trebuie să aibă un nivel superior de inteligenţă, capacitate de adaptare, rezistenţă la stres şi program prelungit, atenţie concentrată şi distributivă de nivel ridicat, perseverenţă, dorinţă de perfecţionare continuă, un bun echilibru psiho-emoţional, abilităţi de comunicare. La licenţă Academia Naţională de Informaţii are specializările Psihologie-informaţii, pentru formarea de ofiţeri de informaţii operativi, şi Studii de securitate şi informaţii, pentru formarea de ofiţeri de informaţii analişti - după finalizare, absolvenţii fiind încadraţi pe profil. Candidaţii trebuie să treacă probe eliminatorii: aptitudini fizice, limba străină - test grilă la engleză, franceză, germană sau rusă -, plus o probă de creativitate,  probabil cea mai dificilă, deşi nu necesită pregătire specială (dar nici nu poate fi contestată), căci vizează transpunerea în scenarii contextuale complexe, ce ar putea fi întîlnite în viaţa cotidiană, evaluînd abilităţile de relaţionare şi capacitatea de adaptare situaţional-emoţională. Probele scrise se dau la limba română, plus psihologie ori istorie (în funcţie de alegerea între cele două specializări). SRI caută candidaţi din medii variate, cu experienţe profesionale şi personale diferite şi complementare.


 Călin Popescu Foto I.Tudor

Vizualizari: 898

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved

 
< Precedent   Următor >
embedgooglemap.net

******* Hotel ILA - telefon: 0747943375 *******

  CurierTV - Televiziunea sufletului tau!

 

Intrebarea Curierului



Comentarii

Negocieri cu doi jucători
daca nu e nimic interesant pe la centrul nostru de copii si juniori,dc nu il inchidem?pt ce cheltuie primaria bani cu ac...
21/09/18 11:04 Mai mult...

Negocieri cu doi jucători
Daca sunt ca Buhaescu sunt bunicei pentru FC Arges. Trebuie sa puna accent si pe tineri pitesteni, nu pe olteni.
21/09/18 09:39 Mai mult...

Au atacat un şofer şi l-au jefuit
ATENTIE;ZONA MERISANI ETE MINATA DE RAUFACATORI NU OPRITI SAU SA PARASITI AUTOVEHICOLUL PE SOSEAUA PITESTI-CURTEA DE ARG...
21/09/18 09:24 Mai mult...

A crescut producţia la Dacia
Atentie !!! De multe ori cresterile de productie antreneaza rabaturi de la calitate!Am multe semnale in acest sens de l...
21/09/18 07:39 Mai mult...

Bătut de un poliţist pe motocicletă
Au ei metode sa-l faca sa-si retraga plangerea, nu ar fi primul caz.
21/09/18 06:09 Mai mult...

 Prima Pagina Curierul Zilei
Fii reporter!

Google Analytics

Zi record

Sâmbătă, 08.09.2018

--- 4.387 vizitatori unici ---





































Sfinții zilei

Horoscop zilnic

 
 




 

Mersul trenurilor

Flag Counter


PRchecker.info