Cu praştia-n vrãbii
Saturday, 28 July 2012

Cu praştia-n vrãbii

- de Silişteanu -

(Știri pe scurt, de folos,  viațã lungã şi PAMFLET )

 

Şmecher de România


M-am trezit viu şi ieri dimi­nea­ţă, şi asta înseamnă o bucurie i­mensă. Dumneavoastră nu sim­ţiţi la fel? Am mai multe de scris azi (n.r. - ieri)  pentru azi, sîmbă­tă, zi­ua în care citiţi Curierul zilei. În timp ce scriu, ascult Lepa Bre­na. S-a consumat şedinţa de dimi­neaţă. Dimineaţa în care i-am urat pe messenger La mulţi ani! lui Bebe Ivan.

Trecem la fap­te. Realitatea ne-a arătat de curînd un şmecher de prin Su­ceava, ca­re a fost oprit de poli­ţie, de băieţii de la circulaţie. Ăla de la volan a pus mîna pe tele­fon şi a început să filmeze agen­tul care insista ca individul de la volan să pre­zinte actele la con­trol. Rumânu’ împuţit nu dorea însă să se su­pună legii. Pînă la urmă s-a in­ter­venit în forţă, iar nemernicul ăla a fost dus pe sus la poliţie. Bine i-au făcut! Demo­craţie nu înseamnă să faci pe şmecherul. Ce m-a deranjat to­tuşi a fost op­tica ştiristei de la Realitatea, care l-a prezentat oa­­recum părtinitor pe in­dividul care re­fuzase să pre­zinte actele.

 

Şmecheri de Argeş

Ieri pe la prînz am intrat să caut un amic venit de prin Aus­tria, să-l caut în hăţişul de pe la Înmatriculări Auto. Amicul ăsta are peste 20 de ani de Occident. S-a mai dat pe brazdă, cum se spune. Omul dorea să-şi recu­pe­reze o carte de identitate la  ma­şină. Ceva de genul. S-a pus frumos la rînd. Al doilea ghişeu pe stînga cum intri. Şi a stat ăsta la rînd şi, deşi era al doilea, nu se mai termina, frate, cu aştep­ta­­tul şi, după un ceas, tot al doi­lea a fost. De ce? Simplu. Gaş­ca samsa­rilor e aceeaşi. Rela­ţi­ile sînt a­celeaşi. Băieţaşii vor­besc cu omul de la ghişeu cam aşa: Da, frate! Bine, frate! Hai mă! Bă, mă laşi! etc. Toată lu­mea se ba­gă peste toată lumea în faţă. Toţi doar întreabă, toţi scot banii să plătească. Nu con­tea­ză că aş­tepţi ca fraierul. Aco­lo şi aici în România şmecherii sînt şme­cheri. Bineînţeles că 90 la sută sînt în şlapi, au ochelarii de soare pe cap şi vorbesc la celu­lar, arătîndu-şi brăţările şi lan­ţu­rile din aur groase, pe care nu le-ar putea justifica în veci.

 

Cosmote sparge monotonia din lumea celularelor

Vorbeşti nelimitat ori­cînd şi ori­unde cu 31 euro lună

Am făcut iar o tîmpenie. M-a luat valul şi dă-i repede cu a­bo­nament. Şmecheraşii din reţe­le­le de telefonie o ţin lanţ cu tot fe­lul de concursuri. Mi-aduc amin­te de o treabă cu Chivu, în care dacă dădeai mesaj cîştigai chi­pu­rile 80 de mii de euro pe zi şi case, şi maşini. Nu am văzut şi nu am auzit pe nici unul sărind în sus de bucurie, ţo­pă­ind că a cîştigat aşa ceva. Pe ăştia cînd îi în­haţă, frate, cineva? Neavînd de lucru şi nervos că am luat un abonament aiurea, am dat fuga prin oraş, şi asta fiindcă văzu­sem o reclamă la Cos­mo­te, cum că vorbeşti nelimitat în orice re­ţea cu 31 de euro. Nu puteţi spu­ne că nu e totuşi o o­fer­tă! Aşa este. Am făcut cîteva documen­tări. Nu sînt chichiţe. M-am inte­re­sat. Nu poţi face însă abona­ment pe firmă, ci doar pe per­soa­­nă fizică. Şi plăteşti totuşi ca o ga­ranţie 140 de lei. Nu mai ştiu suma exactă. Beneficiezi de mi­nu­te în reţea nelimitat, minute că­­tre reţele fixe, Romtelecom ne­limitat, minute internaţionale zona 1 nelimitat, a­peluri video ne­­limitat, mms-uri nelimitat, tra­fic de date 500, sms neli­mitat. Oferta, spun cei de la Cosmote, e valabilă pînă la 9 august.

 

Civilizaţii dispărute la Valea Caprei

M-am luat iar după urechişti. Am mai păţit asta cu ani în ur­mă, cînd era redactor şef Gri­gore, care mi-a sugerat să nu cumva să uit să scriu că la nuntă la Munteanca cineva dăduse da­­rul cu 500 de mărci. Am scris cum a zis şefu’. A doua zi, mai mare ruşinea! Ăla care chipurile bă­ga­se în contul mirilor cinci  su­tare murise de ani de zile. Nu m-am învăţat minte. Aşa se face că zi­lele trecute am urcat spre Va­lea Ca­prei prin­tre stînci. Mi se pare că prin zonă se arăta sosia lui Sharon Stone. Nimic mai fru­mos decît să dai nas în nas cu diva. Şi dă-i, şi urcă, şi vezi ici-co­lo bidoane de plastic, şi tot ba­gă la cărbuni la Zambilica, pentru că, chipurile a găsit un nebun o aşezare străveche. A­di­că treaba e că un nebun arun­că în apă o pia­tră, iar după asta o mie de proşti au şi sărit în lac să o gă­sească. Aşa şi eu. Şi noi. Da’ de unde vestigii şi arătări is­torice?! Totul a fost pus în ve­de­nie, fiind­că în urmă cu nişte ani au dus u­nii gunoiul, pietre, be­toa­ne şi fier forjat, alcătuind un fel de groapă de gunoi. Cu tre­ce­rea timpului s-au depus peste resturi tot felul de materiale, ră­mînînd la vede­rea ochiului col­ţuri. Ni­mic, nici o civilizaţie pe ni­că­ieri. Vai lume!

 

Îmbuibaţii vin cu maşini scumpe la miting

Nu pot lăsa deoparte un as­pect sesizat zilele trecute. Am trecut prin Piaţa Milea. Era mi­ting. Era şi dom Pendiuc pe sce­nă. După mine, nu avea ce să caute primarul pe scenă. Are atî­tea merite, şi ele nu aparţin nimănui, decît spiritului său gos­podăresc. Punct. Dacă erau o mie de oameni în Piaţa Milea. Pe unii i-am văzut după miting urcînd în maşini scumpe. Urcau încet, şi asta fiindcă aveau bur­ţile mari. Nu am văzut nici măcar un ins care să fi avut pe faţă ex­presia unui om nedreptăţit. Au fost puţini, şi asta fiindcă restul oamenilor a început să înţelea­gă faptul că şmecherii vor avea de dat socoteală că mincinoşii şi manipulatorii trebuie să dispară. O presă care contribuie la pre­lun­girea unui cancer al demo­cra­ţiei nu este chirurgul potrivit, nu este medicul potrivit, ci doar un vraci care se dă după cum este plătit. Scandalos!