Orice ajutor este binevenit!
joi, 20 septembrie 2012

Ultimele noutăţi în cazul Monicăi Macovei

Continuă lupta pentru viaţă

Orice ajutor este binevenit! 


 Revenim astăzi cu ultimele noutăţi în cazul Mo­nicăi Macovei, 36 de ani, de la Salonul Body INN, care le-a cerut piteştenilor ajutorul prin interme­diul cotidianului nostru. Monica are cancer de col uterin, gradul II B, cancer în metastază la gan­glionii limfatici. Pe site-ul salonului, ea a pos­tat recent cîteva rînduri destinate celor care vor sau care au ajutat-o pînă acum.



 

­În martie am fost diagnos­ti­cată cu metastază la ganglionii limfatici. Prima încercare de a mă vindeca a fost în Italia, la Spi­talul San Raffaelle din Milano. Au spus că este un caz destul de complicat şi că nu-mi primesc formularul european în baza că­ruia Casa Naţională de Sănătate ar deconta costurile tratamen­tu­lui. M-am întors dezamăgită şi fă­­ră speranţă. Mi-a apărut un ganglion deasupra claviculei şi unul în spatele urechii, semn că boala avansa într-un mod ga­lopant. Trăiam contra cronome­tru, cu o teamă groaznică. Du­re­rile se intensificau şi mă sim­ţeam din ce în ce mai rău. Am mers la o clinică oncologică din Hamburg, Germania. Ei accep­tau formularul pentru tratament, dar nu şi pentru investigaţii. Da­torită binefăcătorilor mei, am avut cu ce le plăti, pentru că erau foarte scumpe. În săptămîna mare, am fost în Germania cu fiul meu cel mare care m-a ajutat foarte mult, mai ales cu tra­du­cerile. Du­pă in­vestigaţii, a urmat o altă veste cumplită. Au găsit mai multe metas­taze în şolduri, coloană ver­tebrală, vagin, rect, medias­tin, supra şi sub­­clavicular drept şi stîng, pe occipital. Rinichiul drept are un grad de funcţionare de doar 10%. Mi-au spus că nu mai e ni­mic de făcut şi că aş putea să încerc chimio­terapia pentru a stopa evo­luţia bolii. Imaginaţi-vă că toate acestea erau traduse de fiul meu! Mi s-a rupt su­fletul vă­zîndu-l cum îşi înghiţea cuvintele şi cum nu putea să-mi spună că nu mai e nimic de fă­cut. Am sim­ţit o durere imensă în suflet şi nu-mi puteam imagina ca viaţa mea să se sfîrşească aici. Ca să-l în­cu­rajez pe el şi tot­o­da­tă pe mine, i-am spus că acolo unde medicii nu mai pot face nimic, poate Bu­nul Dumne­zeu.

 

Dureri inimaginabile de la citostatice  

După Paşte am început chi­mio­terapia, la Piteşti. La spital vedeam doar oameni în vîrstă şi nu înţelegeam ce caut acolo. Am făcut şase cure de citostatice în sase luni. Făceam o săptămînă de tra­tament şi trei pauză. În cea de tratament mă simţeam cum­plit, cu dureri inimaginabile. Du­pă pri­ma cură, mi-a căzut părul, du­pă a patra, am făcut neuro­pa­tie, jumătate din  talpa piciorului nu le mai simt. Durerile au înce­put să persiste, iar calmantele nu-şi mai făceau efectul. Am în­trebat medicul ce anume e de făcut şi am primit un răspuns pe care n-aş fi vrut să-l aud nicio­dată: „Eu nu ştiu ce aşteptări aveţi de la chimio­terapie, avînd în vedere că aţi venit în gradul 4 cu me­tastază generalizată. Ori­cum, vă reco­mand să nu vă fa­ceţi planuri pe termen lung“. A­tunci a urmat ine­vitabila între­ba­re, cît mai am de trăit? Mi s-a răs­puns rece şi răspicat: „Sase luni, un an, ma­ximum doi!“ În urma acestei discuţii, am făcut depresie, mai ales că nu mai erau locuri în am­bu­la­toriu şi mi se făcea trata­mentul în sa­lon, unde erau persoane în stadii ter­mi­na­le. Într-o du­pă-amiază, am văzut pe hol un pa­cient, iar a do­ua zi am auzit că a murit. Simţeam cum plu­teş­te moartea în aer. Medicul mi-a reco­man­dat să merg la un psi­holog, dar mi-am zis că pot ieşi singură din această stare fără să mai dau bani şi în altă parte. Şi am reu­şit! Iubesc prea mult viaţa ca să nu lupt.

 

„Am dormit cu lumînarea aprinsă“

Ultima lună a fost un calvar. Am avut dureri greu de imaginat că le poate suporta un om. Du­reri, zi şi noapte fără pauză. A­dormeam obosită de chinuri, vreo 2 - 3 ore, după care mă tre­zeam şi o luam de la capăt. Săptămîna trecută am mai făcut un tomo­graf, iar rezultatul a fost catas­tro­fal. Mi-a fost afectată întreaga coloană. De la T9 pînă la L5 şi sacru, ischion, ileon şi pubis, fe­mur extremitate pro­xi­mală. Vezi­ca urinară nu mai func­­ţionează şi mi s-a montat o sondă uri­nară. Nu mă mai pot ţine deloc pe picioare. Ca să merg la baie am nevoie de a­jutor. Se pusese problema unui scaun cu rotile, dar refuz. Pe 10 septembrie, am început a şasea serie de chimio­terapie. Medicul mi-a prelungit tratamentul cu alte cîteva serii pentru că mi-au apă­rut multe um­flături în cap, gît si la picioare. În­tr-una din seri, am stat cu lumî­narea aprinsă pen­tru că nu mai puteam res­pira. Pe 11 septem­brie, l-am su­nat pe părin­te­le meu duhovnic Chiriţă, de la Sf.Vineri, să-i urez la mulţi ani şi să-l în­curajez şi eu pe el cum a făcut şi el de ne­numărate ori. Nu­mai că, o zi mai tîrziu, părintele s-a stins. O foarte mare durere am simţit în suflet. Joi, pe 13, am fost să-mi iau rămas bun. Ajutată de soţ şi de tată, cu ultimele pu­teri, am a­juns şi am văzut pentru ultima oară mîinile ce la sărutam la mi­ruit şi împărtăşit şi care mă bine­cu­vîntau cînd mergeam la Bise­rică. Am pus mîinile pe sicri­ul din sticlă, am închis ochii şi am pri­mit de la părinte un mesaj: „Stai liniştită că am să iau cu mine toată suferinţa şi durerile tale!“ Eu, la rîndul meu, i-am promis că n-am să cedez în faţa bolii şi că am să mă lupt cu ea, nu pînă în ultima clipă, cum spuneam pînă acum, ci mă lupt pînă am să o înving. La sfîrşitul lunii octom­brie, va trebui să plec din nou în Ger­mania pentru ree­valuare şi tre­buie să strîng o su­mă mare de bani pentru a putea ajunge aco­lo. Oamenii mă iu­besc şi ştiu că mă vor sprijini. Eu o să încerc să merg la serviciu pentru a strînge bani.

 

Cei care vor să o ajute o pot face în contul Aso­cia­ţiei Umanitare Iubeşte Viaţa, deschis la BRD Sucursala Pit­e­şti, RO81 BRDE030S V1822163 0300.

Antonela Roşu 


Vizualizari: 9351

Comentarii (2)
Scris de dana in 23-10-2012 23:53 - Vizitator
 
 
aprecez foarte mult dorinta ta de a te lupta cu tot ce ai pentru viata ta..imi doresc sa te pot ajuta cu ceva si de aceea ma rog pt.tine chiar daca nu ne cunoastem personal dar povestea ta ma tulburat foate tare.iti doresc multa sanatate ,pace sufleteaca si mai ales sa/l inviti pe isus in inima si sa stii ca niciodata nu esti singura..esti un om minunat
 
Scris de eva in 20-09-2012 23:41 - Vizitator
 
 
sanatate! ne rugam Domnului ptr tine
 

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved