Ei sînt cîştigătorii din 2014!
luni, 22 decembrie 2014

Ediţia a VIII-a a concursului Poveste de Crăciun s-a încheiat

Ei sînt cîştigătorii din 2014!

 

Cea de-a VIII-a ediţie a concursului Poveste de Crăciun, organizat de cotidianul Curierul zilei, s-a încheiat. Au participat la ea 60 de copii cu vîrste diferite. În final, au fost desemnaţi cîştigătorii primelor trei locuri. Vă reamintim că atît ei, cît şi toţi ceilalţi concurenţi ce au trimis poveştile şi gîndurile lor la redacţia noastră sînt aşteptaţi, mîine, 23 decembrie, la ora 11, la Teatrul de Păpuşi Aşchiuţă, unde le vor fi înmînate premiile ocupanţilor pri­me­lor trei locuri şi toţi vor putea viziona, ca un cadou din partea noas­tră, spectacolul „Aschiuţă în poveşti“, prezentat de talentaţii actori ai teatrului. Iată care sînt cîştigătorii de anul acesta.

  A.Roşu

Gabriel Narcis Petrovici - Locul I

Iată, acum, şi povestea cîştigătoare:

Donez cadoul unui copil necăjit!

 „Moş Crăciun, mă numesc Gabriel Narcis Petrovici, am aproape 12 ani şi, cînd m-am născut, nu ştiu ce vină am avut, că tatăl meu nu m-a vrut, cu toate că mai am doi fraţi mai mari, şi am fost dat în asistenţă maternală la o familie bună, apoi, de doi ani şi ceva, sînt la noul Aşezămînt de Copii Sfîntul Ierarh Leontie, din Rădăuţi, judeţul Suceava. Să ştiţi că eu sînt cuminte, mă silesc să fiu cît mai bun la învăţătură şi întotdeauna îmi place să-i ajut pe ceilalţi copii care sînt mai necăjiţi ca mine. Vreau să vă spun că aici, în interiorul aşezămîntului, avem cea mai frumoasă biserică, unde ne rugăm cu toţii ca lumea să fie mai bună şi mai înţelegătoare. Cu toate că, poate de multe ori, mai am şi eu nevoie de unele lucruri, m-am gîndit ca, anul acesta, să nu cer nimic de la Moş Crăciun, dar, dacă totuşi cînd veţi extrage premiul special din sac pentru un copil poate chiar eu voi fi acela, vă rog foarte frumos să-l dăruiţi din partea mea celui mai necăjit băieţel sau fetiţă din judeţul Argeş, aşa cum ne învaţă şi în Evanghelie, să fim cît mai buni unii faţă de alţii, prin asta împlinind cuvîntul Domnului Iisus Hristos, care este mai presus şi are întîietate în faţa oricăror lucruri pămînteşti! Am uitat să vă spun că eu iubesc foarte mult echipa de fotbal FC Argeş, deoarece acolo a activat cel mai bun fotbalist din ţara noastră, Nicolae Dobrin. Cam atît am avut de scris şi de aceea, Moş Crăciun, pentru dumneavoastră şi pentru toţi spiriduşii de la cotidianul Curierul zilei: Eu, Gabi Petrovici,/Vă transmit acum, de aici,/ Peste o sută de pupici/I-am văzut eu că-s vioi/Cum se-ndreaptă către voi/Vin acum să vă-nconjoare/Nu aveţi nici o scăpare!/Sărbători fericite!“. (Gabriel Narcis Petrovici - 12 ani)

Deoarece băieţelul care ne-a impresionat cu povestea sa este dintr-un centru de plasament din Suceava, el nu va putea intra în posesia premiului, aşa că, dînd curs dorinţei sale, premiul va fi donat unui copil din Ştefăneşti, ce are nevoie de ajutorul nostru. E vorba de Silvia Andreea Tinca, 10 ani.

 Ea ne-a trimis la redacţie, la Poveste de Crăciun, următoarele rînduri: „Dragă Moşule, mă numesc Silvia Andreea Tinca, am 10 ani şi locuiesc în oraşul Ştefăneşti. Sînt elevă în clasa a III-a şi învăţ bine, dar nu am o situaţie materială sau financiară bună. Am crescut fără tată de la vîrsta de un an şi locuiesc doar cu mama şi cu bunica mea. Mama nu lucrează şi îmi doresc ca Moş Crăciun să fie darnic şi să-mi aducă şi mie un puzzel cu prinţese şi dacă poate şi mîncare şi nişte dulciuri. Te aştept, Moşule, pe curînd!“. 

Maria Alexandra - Locul II

 „Mă numesc Maria Alexandra şi, împreună cu frăţiorii mei, Doriana Luciana, 7 ani, şi Damian Constantin, 6 ani, le urăm sănătate şi bucurie la toţi copiii din lume. Dimineaţa de Crăciun sosise în zvon de colindători ce cîntau la ferestre, cît puteau de tare, bucuria Naşterii Dom­­nului. Şi nu era cîntec mai frumos decît acela despre Iisus şi mama Sa, Maria. Toţi ai casei ascultau, cuprinşi de o tainică emoţie, povestea minunatei naşteri, în timp ce casa întreagă părea învăluită într-o sfîntă linişte. Mai apoi, după ce întreaga familie întoarsă de la biserică s-a aşezat în jurul mesei de Crăciun, micuţa Măriuca a observat cum lucrurile din cameră, ca vrăjite, au început dintr-o dată să discute între ele. Mirarea copilului a fost cu atît mai mare, cu cît şi-a dat seama că numai el înţelege limba în care sporovăiau de zor mobilele şi tacîmurile, farfuriile şi covorul, paharele, cărţile din rafturi, cănile, scaunele, ba chiar şi faţa de masă. De teamă să nu fie prinsă că trage cu urechea, Măriuca îşi vedea de friptura din farfurie, ca şi cînd nu s-ar fi întîmplat absolut nimic. În timp ce bunicul istorisea o întîmplare veselă de pe vremea cînd era copil, scaunul pe care stătea protesta în gura mare: Of, ce guraliv! Şi se foieşte atîta, de mi-a rupt spinarea! Ce-ar fi să mă apuc şi eu să povestesc lucruri întîmplate demult! Ce, ar fi plăcut să vă amintesc cum am scăpat ca prin urechile acului de incendiu, atunci cînd fetiţa aia alintată s-a jucat cu chibriturile? Un cor de proteste din partea tuturor l-a oprit pe scaun să mai scoată o vorbă. Timidă şi abia auzită, de pe raftul de sus, cartea de bucate a şoptit: Ce spaimă am tras atunci! Eu una am leşinat chiar. La auzul acestor vor­be, Măriuca s-a făcut mică-mică, pentru că alintata care se jucase cu chibriturile era chiar ea. Deşi întîmplarea aceea îi iesişe complet din minte, acum abia îşi dădea cu adevărat seama ce greşeală făcuse. E drept că nu s-a întîmplat absolut nimic, pentru că tata intervenise la timp. Şi tot adevărat era şi faptul că fusese pedepsită, dar abia acum Măriuca înţelegea că-şi meritase pedeapsa. Cu ochii ţintă în farfurie, copilul încerca să mai audă cîte ceva din discuţia lucrurilor. Şi nu mică i-a fost mirarea să-şi audă farfuria, cu glas piţigăiat: Sînteţi nişte răi cu toţii! Biata copilă, ce s-o fi speriat şi ea atunci! Tu, scaunule, să-ţi mai vezi de treaba ta, că doar nu eşti buricul pămîntului. Cine te crezi? Faceţi prea mult zgomot pentru nimic: Măriuca e o fetiţă cuminte. A greşit şi ea o dată, dar asta nu înseamnă că trebuie pedepsită la nesfîrşit. Sînt absolut sigură că a înţeles că nu e bine ce-a făcut şi că îi pare rău. Brusc, înveselită, Măriuca era cît pe ce să se dea de gol, strigînd Da, da, aşa e!, dar s-a oprit la timp, astupîndu-şi gura cu mîna. Ce drăguţă e!, îşi spuse fetiţa, privind cu drag farfuria din faţa ei. Cred că de a­cum încolo am s-o ajut me­reu pe mama să spele va­sele. Se pare că sînt nişte persoane extrem de cumsecade şi bag de seamă că sînt şi bine educate. Bunicul terminase demult povestea despre copilăria lui şi, între timp, mama adusese pe masă un platou cu sarmale aburinde. Faţa de masă a devenit dintr-o dată foarte neliniştită: Nu se poate! Iar o să mă păteze Măriuca! Şi iar o să fiu fiartă, pusă la albit cu tot felul de chimicale şi-o să fie vai de mine! M-am săturat! Faţa de ma­să avea dreptate: Măriuca nu prea avea grijă să nu păteze totul în jur, atunci cînd mînca. Ştia că mama avea ac de cojocul petelor şi nici prin cap nu-i trecea să se gîndească la faţa de ma­să. Dar, auzind-o cum se tînguie, fe­tiţei i s-a făcut milă de ea şi a devenit atentă la fiecare gest. Poate că, da­că nu voi mai face pete, mă va ierta, îşi făcu Măriuca planul şi zîmbi sigură pe ea. Masa se termină fără nici un alt incident şi Măriuca, după ce-şi ajută mama să strîngă masa şi să spele vasele, fugi iute în camera ei, dornică să audă ce-şi spuneau lucrurile ei. Cum deschise uşa, auzi rîsete şi larmă mare, cam cum era la şcoală, în pauze. Păpuşile chicoteau în colţul lor, în timp ce, de pe birou, caietele strigau cît puteau: Ura, ura, am scăpat de Măriuca! Astăzi şi mîine şi poimîine, e sărbătoare, n-o să scrie nimic şi-o să fim libere! Măriuca s-a încruntat, pentru că nu pri­cepea ce vor, de fapt, caietele. Doar rostul lor e să fie scrise şi n-ar trebui să se poarte aşa. Eu scriu frumos şi-mi place la şcoa­­lă, zise cu voce tare, a­proape plîngînd, Măriu­ca. Ce folos dacă nu ai grijă de noi, ripostă caietul de aritmetică. Mie mi-ai îndoit toate colţurile, iar fratelui meu de citire i-ai pătat foile cu cerneală. Crezi că e suficient să scrii frumos? Ha­bar nu ai cît de rău ne pare, cînd vedem că nu-ţi pasă cum arătăm! Măriuca rămase în mijlocul camerei, privindu-şi caietele împrăştiate pe birou. Dintr-o dată, înţelegea că avea multe de pus la punct în ce o privea. Se întreba, însă, mirată, de ce abia azi, în ziua de Crăciun, a putut înţelege limba obiec­telor şi să afle astfel cît de multe greşeli a făcut fără să vrea. Să fie oare o vrajă? O magie? Să-mi fi adus, azi-noapte, Moşul şi darul de a înţelege ce spun lucrurile? Cred că va trebui să întreb pe cineva mai mare. Dar, pînă să-şi ducă gîndul la capăt, Măriuca adormi. Iar îngerul ei păzitor, cel ce înfăptuise minunea, îşi plecă aripile peste fetiţa adormită şi îi trimise un vis. Şi copila visă o noapte friguroasă de iarnă, luminată de o stea cum nu se mai văzuse niciodată. Văzu, în vis, şi staulul aprigului Crăciun, şi ieslea cu pruncul sfînt, şi păstorii cu feţe blînde, şi darurile magilor. Auzi suspinul Mariei şi rugăciunea blîndului Iosif. Şi era visul acesta atît de minunat, încît o fericire fără seamăn puse stăpînire pe sufletul ei micuţ de copilaş. Cînd se trezi din somn Măriuca, toate lucrurile stăteau cuminţi şi tăcute la locurile lor, dar fetiţa ştia deja că fiecare obiect are importanţa lui. Mai ştia şi că lucrurile trebuie respectate şi păstrate cu grijă, căci şi ele sînt asemenea fiinţelor, daruri de la Dumnezeu. Iar visul minunat o învăţase că ziua de Crăciun e o zi deosebită, cînd se petrec multe lucruri, despre care oamenii mari nu au habar. Şi pentru ca bucuria zilei de Crăciun să fie deplină, din cer au început să cadă fulgi mari de zăpadă“.    

(Maria Alexandra) 

Eliza Mihaela Stoica - Locul III

Moşul opreşte timpul în loc şi pleacă spre copii!

 „Era o noapte întunecată de iar­nă. Maria stătea cu familia în faţa focului. Se apropia Crăciunul! Un brad se înălţa falnic în faţa ei, împodobit cu globuri colorate, betea­lă, luminiţe şi lumînări, iar în vîrf avea o stea mare, strălucitoare. Fetiţa privea bradul şi parcă vedea sub el o mulţime de cadouri. Luă o foaie şi începu să scrie: Dragă Moşule, dacă în acest an am fost cuminte, vreau să îmi aduci de Crăciun multe dulciuri, o păpuşă, şi ză­padă. Te aştept cu drag, Maria! Luă scrisoarea şi se duse în came­ra ei, lăsînd-o pe pervaz, apoi ador­mi. Pe la miezul nopţii, doi spiriduşi ce se plimbau prin faţa casei ei zăriră scrisoarea. Unul dintre ei rosti cîteva cuvinte magice, intră în cameră, luă scrisoarea şi, fără cel mai mic zgomot, se strecură afară. Cei doi spiriduşi plecară. Merseră ce merseră şi se întîlniră cu alţi spiriduşi. O sanie mare, zburătoare, trecu şi îi luă. În sanie se afla chiar Moş Crăciun. Cînd ajunseră la Polul Nord, spiriduşii îi arătară Moşului sute şi sute de scrisori ale copiilor. El avea o listă uriaşă, în care erau trecuţi toţi copiii din lume şi unde scria dacă au fost sau nu cuminţi. Astfel, Moşul văzu care copii au fost cuminţi şi vor primi cadouri. Spiriduşii munceau din greu, făcînd jucării şi împachetîndu-le. Şi aşa munceau în fiecare zi. Acum, să revenim la Maria! A doua zi, cînd observă că scrisoarea a dispărut, îşi dădu seama că au trecut pe acolo ajutoarele Moşului şi au luat-o. Aştepta cu nerăbdare noaptea de Crăciun, aşa cum toţi copiii o aşteptau. S-au scurs zilele, una cîte una, şi iată că veni Ajunul. Moşul îşi pregăti sania, sacul cu cadouri, îşi înhămă renii şi luă cu el un fel de clepsidră fermecată. Cu această clepsidră, Moşul opri timpul în loc şi plecă la copii. La fiecare casă se oprea, lăsa cadouri şi mînca din prăjiturile pe care le lăsaseră copiii. După ce termină de împărţit darurile, se întoarse la Polul Nord şi dădu iar drumul timpului. A doua zi, cînd copiii se treziră, găsiră sub brad multe cadouri şi erau nespus de fericiţi, încercînd ca, în anul viitor, să fie şi mai cuminţi. Asta se petrece în fiecare an şi aşa reuşeşte Moş Crăciun să împartă toate cadourile“.

    (Eliza Mihaela Stoica - 9 ani)

 


Vizualizari: 14407

Comentarii (1)
Scris de Mirela in 23-12-2014 22:15 - Vizitator
 
 
Bravo, Gabi!:)
 

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved