„Şoimi de bloc“, la marginea Piteştiului
Monday, 01 February 2016

„Şoimi de bloc“, la marginea Piteştiului

 

 Blocul U5 e unul dintre cele nereabilitate termic din zona Podul Viilor. Locatarii ne-au spus că nici nu se gîndesc prea curînd la anvelopare. Printre motive, unul e special: în partea exterioară a balcoanelor de la ultimele etaje şi-au găsit locul de cuibărit cîteva familii de şoimi. Cel puţin una se întoarce în acelaşi loc, pentru a-şi petrece acolo primăvara şi vara. Chemat de locatari, ornitologul Adrian Mestecăneanu a examinat păsările şi ne-a precizat că e vorba de subspecia vînturelul roşu. „Se hrănesc cu şoareci, insecte, rozătoare mici, mai rar păsări. Fac cîte 4-5 pui în fiecare an. E frumos să avem şi păsări de oraş, de aceea ar fi bine ca acea nişă să nu fie deranjată de locatari cu reabilitări termice“.

Cel care i-a observat primul pe „chiriaşii“ înaripaţi este Vladisvav Busuioc, pensionar, care vede cel mai bine locul de la balconul din blocul de alături. Cu un binoclu militar, le-a urmărit toate mişcările. „Stau şi citesc pe balcon şi îi văd mereu. Au venit doi ani la rînd, în acel intrînd de lîngă perete. Aduc şopîrle, şoareci, în cioc, pentru pui“.  În urmă cu ce­va timp, dl Busuioc a dat chiar o alarmă, pentru că puii nu se mai vedeau şi nici adulţii nu le mai dă­deau tîrcoale. Ei stau patru în găurica aia mică. Îmi dădeau niş­te emoţii fantastice, că se aşază pe margine şi dau din aripi de zici: Uite, acuma alunecă!, dar  nu alunecă, fiindcă au ghearele acelea cu care se ţin“. Adrian Mestecăneanu explică: „Atunci cînd puii se mai măresc, adulţii nu mai stau permanent cu progeniturile: le hrănesc mai rar, dar cu hrană consistentă“. Totuşi, pentru siguranţă, a adus, cu ajutorul Salvamontului, un alpinist experimentat, care a coborît în rapel de pe terasa superioară, ca să se convingă că toţi cei patru pui sînt la locul lor, „vioi şi în stare bună de sănătate“.

Zborul se învaţă între balcoane

„Eram speriat că nu îi mai vedeam“, spune bărbatul, care a devenit aproape expert: „Puii, cînd sînt mici, au capul mare, sînt urîţi. Ei învaţă să zboare de la un balcon la altul. Şi la mine la balcon au venit, cînd s-au mai mărit“. Omul păstrează poza cu puiul de şoim printre pozele de familie. A observat şi că lecţiile de zbor ale puilor nu sînt chiar u­şoare: unul a rămas odată captiv într-un balcon, intrînd din gre­şeală pe fereastră. Altul era aproape să fie prins de o pisică. Chiar şi pe adulţi „îi aleargă ciorile, că ei sînt doar doi“. O altă pereche, de la un balcon vecin, nu a stat decît un sezon, fiind a­lungată de cealaltă familie: „S-au încăierat, s-au bătut, iar unii şi-au lăsat ouăle şi au dispărut, pe cînd ceilalţi au acos cîte patru pui, care au plecat, în fiecare an. Să-i vedem acum în, primăvara asta“, aşteaptă vecinul, nerăbdător să audă din nou „chiţăitul“ lor zgomotos. Vîntureii trăiesc de o­bicei doar circa 4 ani, iar maturitatea sexuală o ating la vîrsta de un an - ar mai avea deci timp pentru o întîlnire. Îi revede însă şi în restul anului, în lunca Argeşului: „Chiar dacă ei pleacă prin august, îi văd pe aici, prin parc - sînt aceiaşi, alţii nu sînt“. Nici vecinii nu gîndesc altfel, ci „se uită la ei, fără să îi deranjeze“, aşa încît nu se pune problema să anvelope­ze acolo, căci „le-ar strica tot rostul“.

O specie în declin

Vînturelul roşu (falco tinnunculus) trăieşte într-o varietate mare de locuri şi poate cuibări inclusiv în zone urbane, pe diverse clădiri. Vînează în zone cu vegetaţie joasă, deschisă, inclusiv pajişti sau parcuri. Poate fi identificat după zborul lui caracteristic, pe loc, deasupra solului, în care ţine coada lungă deschisă ca un evantai, căutînd prada. Au vederea excelentă si pot vedea lumina ultravioletă, ceea ce le permite să localizeze urmele de urină ale prăzii. Lungimea corpului este de 31-37 cm, anvergura de 68-70 cm, masa corporală medie de 190 g (masculii) şi 220 g (femele). În ritualul nupţial, masculul zboară în jurul femelei şi îi aduce hrană. Cuibăreşte de obicei în scorburi. Perechile sînt teritoriale şi revin la acelaşi cuib an de an. Specia a suferit de pe urma intensificării agriculturii şi a pierderii habitatului, astfel că e considerată în declin la nivel european. Depune, în aprilie sau mai, patru sau cinci ouă, clocite de femelă, timp de 27-29 de zile. Ambii părinţi vînează pentru puii care părăsesc cuibul după încă 27-39 de zile, după care mai stau o lună alături de părinţi.

Călin Popescu

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code


Vizualizari: 2372

Comentarii (1)
Scris de Kalara in 01-02-2016 10:01 - Vizitator
 
 
Felicitari domnului Busuioc! Numai prin implicarea fiecaruia dintre noi putem salva ce mai poate fi salvat din fauna autohtona! In alte tari s-ar fi implicat si autoritatile, ar fi amenajat ceva cuiburi etc.
 

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved