Nămăieşti pe harta lumii
sâmbătă, 15 iulie 2017


Nămăieşti pe harta lumii

 

Un sat şi el. Ca oricare dintre cele presărate pe întinsul României. În lume, multe la fel. Dar un sanctuar vîrît în inima de piatră a unui munte nu se găseşte oriunde. Aşa ceva întregeşte legitimaţia, schimbă identitatea, scoate satul din anonimat.

 
Un sat străvechi, cu rădăcinile adînc înfipte în istoria neamului. Savanţii cred că altarul din grotă este o incintă de rugăciune de pe vremea strămo­şilor daci sau chiar din perioada predacică. Transformată în biserică încă de la începutul creştinării acestui popor, unde a poposit Sfîntul Andrei, unul dintre primii apostoli ai lui Iisus Hristos.
Legenda susţine această ipoteză. Ea ne povesteşte cum că nişte ciobani care au noptat culcaţi pe pămînt au primit în vis un duh care le-a poruncit să caute dedesubt, unde vor găsi îngropată icoana Maicii Domnului. Dimineaţa, călătorii ar fi dat la o parte vegetaţia care acoperise, de-a lungul timpului, sanctuarul, ca pe un templu incas sau maiaş în junglă. Şi au găsit nevătămată icoana care face minuni. Pictată chiar de evanghelistul Luca, una dintre cele douăsprezece pe care le-a lăsat moştenire în cinstea celor doisprezece apostoli. Şi a ajuns aici, purtată de Apostolul Andrei, iată, de data aceasta venind dinspre apus. Noi îl ştiam sosit pe malul mării, de peste Dunăre, unde a întemeiat prima comunitate creştină în Dobrogea de azi.
Dar să dăm cuvîntul legendei: Căutînd altarul pustiit, a dat de el tocmai pe aici, în inima Valahiei. Şi a sperat să găsească sihastrul pe care să-l creştineze şi căruia să-i încredinţeze icoana sfîntă. Dar în grotă, paşii răsunau a gol. „Hei, este cineva pe-aici?“. Niciun semn. Şi a grăit apoi Sfîntul Apostol către însoţitori: „Nemo est!“. Adică „Nu e nimeni!“. Iar cele două cuvinte ar fi dat nume satului, purtat pînă azi: „Nămăieşti“.
Povestea poate să fie auzită şi în cartea cronicarului maghiar Engel: Sfîntul Apostol a pătruns în Ţara Românească venind dinspre Bran. „Schitul Nămăieşti este săpat în piatră şi are hramul Intrarea în Biserică“. Menţionat în cartografia din 1810, cel mai vechi hrisov poartă data de 7000 adică 1418. Dintr-un manuscris aflat la Biblioteca Academiei Române, luăm la cunoştinţă că averea schitului era formată la 1825 din opt livezi, două vaci, cu junci şi junice, şapte boi, un cal, o căruţă şi un plug.
Stareţa era Monahia Natalia, urmată de măicuţa Minodora, în total douăzeci şi două de călugăriţe. Călătorul erudit englez Iohannes Henry vorbeşte pentru prima dată despre Radu Negru Vodă, reluat şi în alte consemnări. Alexandru Odobescu, Nicolae Iorga şi alţi istorici şi cărturari au făcut loc Schitului din Nămăieşti în lucrările lor. Triunghiul mănăstirilor găzduite în inima munţilor, de la Cetăţeni, de la Corbi şi din Nămăieşti este ceva neobişnuit pentru Ţara Moldovei şi Ţara Românească. Oricum, toate au fost sanctuare păgîne închinate unor religii neidentificate, din vremuri necunoscute. La început, s-au folosit peşterile existente. Care, mai apoi, au fost lărgite şi înălţate prin ciopliri în piatră şi aşchiere. Se văd bine urmele…
Ce-i va fi făcut pe acei credincioşi, pe acei sacerdoţi să se oblige la o muncă titanică, pe cînd cu mai puţin efort ar fi putut să construiască la suprafaţa pămîntului?
Se vor fi ascuns de persecuţii? Au crezut că în acel mod pot păstra puritatea credinţei?
Cum arată azi Schitul din Nămăieşti? Tavanul Bisericii rupestre este drept, cu o deschidere rotundă pentru turlă. Turla este semicilindrică la interior cît şi la exterior. Partea inferioară este din stînca muntelui, iar partea superioară a fost zidită. Are patru ferestre dreptunghiulare, uşor arcuite în partea de sus, în toate cele patru puncte cardinale… Naosul se continuă cu Sfîntul Altar, tot săpat în stîncă. Sfînta Masă este din piatră, cu piciorul cilindric. Pe latura nordică se află o absidă dreptunghiulară, săpată în stîncă… În lunile septembrie - octombrie 1916, clădirile şi bisericuţa au fost distruse de incendiul provocat de bombardamentele armatei germane. Biserica, stăreţia şi chiliile au fost refăcute între 1917 - 1921. Lucrările de restasurare, consolidare şi construcţie s-au făcut în anii 2000 - 2001, prin grija IPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului.   
Cu un asemenea monument, satul Nămăieşti poate să fie pus cu mîndrie pe harta lumii!
Marin Ioniţă

Vizualizari: 1401

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved