ÎNTÎMPLĂRI DIN SECOLUL REVOLUŢIEI BOLŞEVICE
vineri, 10 noiembrie 2017


ÎNTÎMPLĂRI DIN SECOLUL REVOLUŢIEI BOLŞEVICE

O GLUMĂ
 7 noiembrie, în primul an după ocupaţie. Defilări în toate oraşele. Lozinci, steaguri fluturate în vînt, portrete în vîrf de prăjini. Tabloul cel mai mare şi ţinut mai sus al Generalismului cu multe decoraţii pe piept şi cu privirea de vultur hoitar. O bătrînică de pe trotuar îl întreabă pe cel care părea conducătorul trupei:
   - Cine este acesta, mamă?
  - Stalin, babuşca, care ne-a scăpat de nemţi!
   - Trăi-l-ar Dumnezeu, să ne scape şi de hoţii ăştia de ruşi! PRIMARUL
  Cu o mînă de oameni de repede strînsură, cu plutonierul de jandarmi alături, cu gornistul şi moaşa comunală. El, primarul comunei, aştepta să întîmpine şi să predea comuna forţelor de ocupaţie. Ăia nu au stat să asculte discursul. L-au ridicat pe tanc şi au pornit să defileze cu el pe toate uliţele satului şi să strige pînă îi trosnesc fălcile „Slavă glorioaselor şi eroicelor armate sovietice!“... După ce s-a scăpat pe el, l-au aruncat de pe turelă în şanţul de pe marginea drumului…
TANTI GĂINĂ
   A stat două nopţi şi o zi baricadată în coteţul de păsări. Nu apucase să fugă cu celelalte femei în pădure, cînd a ieşit de acolo avea fulgi în păr, în sprîncene, în urechi, în gură, pe tot trupul. Şi mirosea a cloşcă. Îngăima, parcă cotcodăcea, cînd da să vorbească. Prin crăpătrile dintre scîndurile pereţilor îi văzuse pe bravii ostaşi sovietici. Cotcodac, cotcodac… Dar scăpase neviolată…  
BUTOAIELE
  Cel mai bogat crîşmar dintr-un sat dîmboviţean avea o cramă cum nu mai exista alta. Soldaţii ruşi n-au avut răbdare să aştepte cum curge vinul pe cana. Au împuşcat butoaiele.
Şi ce crezi, îşi umpleau cănile cu vinul care le clocotea la picioare până în cizme… Şi unul dintre ei chiar a adormit între butoaie. Ajunsese la Berlinul pe care zicea că se duce să-l cucerească.
SOLDATUL REBEL
  Nu ştiu dacă aş putea să vă arăt locul întîmplării. S-a tras acolo un pod peste calea ferată.
Era un soldat sovietic, cu chipiu şi rubaşcă şi pistol cu roată, care refuza să se supună ordinului patrulei din vreo douăzeci de soldaţi din aceeaşi unitate. L-au somat. L-au ciuruit cu gloanţe. Era beat. Violase o fată…
ŞI O ÎNTÎMPLARE
CU TĂNASE
  Tănase, se ştie, era cel mai bun comediant din vremea aceea. A fost interpretat magistral de Toma Caragiu, în filmul „Actorul şi sălbaticii“. Peliculă excelentă din punct de vedere artistic.
Dar filmul nu a respectat pînă la cap adevărul istoric. Tănase, marele artist, nu a fost, în realitate, ucis de legionari. Alta a fost pricina…
     Într-o seară a intrat în scenă cu zeci de ceasuri agăţate pe revere, pe mîneci, pe poale   
Şi a început să fredoneze sub reflectoare un cîntec cu refrenul „Davai ceas, davai ceas!“.
Satiriza un obicei al ostaşilor sovietici care îi deposedau de ceasornice pe trecătorii de pe stradă. Cu efect colosal în rîndul spectatorilor care rîdeau de se tăvăleau. I s-a atras atenţia să nu repete această prostie care ar putea să-l coste, să piardă Teatrul, spectatorii, ba chiar libertatea. A doua seară, Tănase a intrat sub reflectoare cu o singură pendulă agăţată la gât, care se afla în funcţiune cu rezonanţă. Şi pronunţă doar atît: „El tic - eu tac, El tic - eu tac, El tic - eu tac!“.
      Şi n-a trecut mult  pînă cînd tăcerea să devină definitivă…
VAGONUL DE VITE
   Elev fiind, treceam prin Bucureşti. Îmi luasem bilet, şi cum mai aveam timp berechet pînă la tren, am ieşit să mă plimb pe peronul dintre linii. La coada lui, un tren cu vagoane de vite, înconjurat de militari sovietici, unii cu pistoale agăţate pe umăr, alţii cu ele gata de tragere. M-am oprit în dreptul unei uşi deschise, printre alţi curioşi. În vagonul de vite, oameni. Civili. De unde veneau? Unde îi duceau? De ce tăceau?
    Deschiseseră uşa vagonului de vite, ca să le dea apă. Cu cana, din găleţi, improvizate din foi de cort.
    Şi în tăcerea aceea, sub privirile noastre nedumerite, au sărit din vagon cîţiva prizonieri şi s-au pierdut în mulţime. Rafale de pistoale. Cred că se trăgea în sus. Nu s-au deranjat să-i caute. Au aruncat în vagon persoane civile de pe peron. Şi au tras uşa. Şi au plumbuit-o.
Şi locomotiva a dat semnal de plecare. Şi trenul s-a dus. Nu ştiu unde. Mulţumit că am rămas
pe afară şi că pot să povestesc această întâmplare adevărată…                                                                                               
    Marin Ioniţă
Vizualizari: 839

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved