Bine ai venit acasă, Majestate!
sâmbătă, 16 decembrie 2017


Bine ai venit acasă, Majestate!

 

Pe peretele de răsărit, în casa în care m-am născut, erau două icoane: Maica Domnului cu Copilul şi Copilul - Rege…

Aceste imagini s-au păstrat în privirile mele, din toate amintirile copilăriei.

S-a întîmplat ca vieţile noastre să curgă în mod paralel. Am fost martor, mai mult sau mai puţin, mai departe sau mai în apropiere, de toate evenimentele prin care a trecut. Şi nu au fost puţine. Şi nu au fost uşoare. Atîta cît am putut să le cunosc eu. Din aparatul meu de radio cu căşti şi galene. Din ziar. Din vorbele lumii. Cît era de fericit copilul de pe tronul ţării, care trebuia să se supună, obligatoriu, unor reguli foarte severe. Maiestatea aruncată de pe tron la o vîrstă fragedă de un tată capricios şi autoritar.
Copilul fără dragostea de mamă, expulzată, şi rămasă cu interdicţie peste hotare. Băiatul silit să facă o şcoală excepţională, cu pregătire pentru un viitor suveran. Poate că i-au fost dragi şi alte discipline, dar programul era anume fixat. Din aceste motive şi multe altele, nu aş fi vrut să fiu coleg, chiar dacă am fi fost de aceeaşi vîrstă.
Din nou pe tron. Adolescenţă sacrificată. Comandant al Armatei la o vîrstă cînd nu trecuse prin Academii Militare. Ţinut pe tronul ţării mai mult de decor de Mareşalul Antonescu, un ofiţer excepţional, cu bune curele, dar cu un rol mare în istoria ţării. Şi iată, şi în istoria familiei regale, după abdicarea lui Carol al Doilea, monarhul care dezertase pe cînd era ofiţer în armata română, pentru o idilă care l-a purtat tocmai pe la Odessa.
Mihai I, al patrulea rege şi ultimul din Familia Hohenzollern, botezat în rit creştin ortodox, este cel care ordonă arestarea Mareşalului Ion Antonescu şi Guvernului său şi întoarce armele împotriva Germaniei hitleriste, scurtînd al doilea război mondial cu mai bine de şase luni.
Nu ştiu cum au fost anii de domnie în profunzimea lor în această perioadă comunistă, sub influenţa lui Stalin, a unui Gheorghiu - Dej şi altor Cominterni, străini de neam, precum Ana Pauker, Teohari Georgescu şi alţii de teapa lor. Decorat, dar şi mazilit, fără drept de iniţiative, este în măsură să declare Greva Regală şi să se logodească cu o prinţesă din marea aristocraţie occidentală, de descendenţă împărătească.
Şi nu este nicio surpriză cînd i se cere abdicarea de către o echipă comunistă cu pistolul la şold. La vîrsta aia de 17 ani, cînd tot adolescentul găzduieşte în el un erou revoluţionar, ar fi vrut ca Maiestatea Sa să se împotrivească, să declare război cotropitorilor, să piară, la urma urmei, necunoscut precum ultimul rege al Romei. Şi noi împreună cu el. Nu ştiam atunci că aceasta ar fi însemnat asasinarea a 1.000 de studenţi gata arestaţi.
Pregătirea abdicării fusese bine pregătită din punct de vedere politic şi ideologic. Poetul de casă Alexandru Toma nu obosea să scrie în presa vremii: „Ia-ţi lădiţa şi mămiţa,/ Şi Adio, Dâmboviţa“. Sau, şi mai grav, îndemn la asasinat: „Cîine rău, cîine rău,/ Nu intraţi, ba intraţi,/
Şi în cap îi daţi!“.
Am depus şi eu jurămîntul pentru republică, dus cu cîrdul la biserică, împreună cu toţi funcţionarii din sat, deşi nu îmi serbasem încă majoratul.
După abdicare, lucrurile s-au cam estompat. Am mărşăluit şi eu în rînd cu majoritatea cetăţenilor. Despre Maiestatea Sa nu aflam decît de sărbători, ba că s-a căsătorit cu o Principesă din familia de Bourbon - Parma, ba că i s-au născut, rînd pe rînd, cinci fete, ba că verii şi unchii lui din Marea Nobilime nu i-au întins nicio mînă de ajutor, ba că a trebuit să-şi cîştige existenţa ca mecanic de automobile sau pilot de avioane, ba că a trebuit să crească găini şi să cultive zarzavaturi.
După evenimentele din 1989, a încercat să revină în ţară. Ba chiar se îndrepta spre Curtea de Argeş, Mănăstirea lui Neagoe Basarab şi a Meşterului Manole, unde sînt înhumaţi primii regi ai României: Carol I, Ferdinand, Regina Elisabeta şi Regina Maria. Dar a fost întors din drum şi aruncat peste hotare. A doua încercare a fost cu mai mult noroc. De data aceasta a ajuns chiar pînă la Nucşoara, unde a vizitat-o acasă pe bătrîna partizană şi deţinută politică Elisabeta Rizea. A primit o parte dintre propietăţi, cum a fost Palatul Elisabeta din Bucureşti, Peleşul şi Pelişorul de la Sinaia, domeniul de la Săvîrşin, dar şi-a stabilit curtea regală în Elveţia, pe o proprietate particulară, unde a trăit discret pînă în ultimele zile, dar cu dor de ţară şi cu grija ei. Mesajul Tronului ţinut în Parlament este un adevărat îndemn pentru români şi o pagină de istorie.
În ultima vreme s-a ajuns la o coabitare care pare ciudată între Casa Regală ilegală şi puterea actuală. La voia liderului PSD-ist Liviu Dragnea s-a realizat o înţelegere prin care Casa Regală din Republica Română va primi chiar o subvenţie pentru protocol, etichetă şi personalul de serviciu.
În ultimii ani, a construit la Mănăstirea Curtea de Argeş o Catedrală Regală care a şi primit trupul Reginei Ana.
Astăzi este aşteptat şi Mihai I, ultimul Rege al României. BINE-AI VENIT ACASĂ, MAJESTATE!
                                                                                               Prof. Marin Ioniţă

Vizualizari: 1771

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved