…Şi trosnirăm din bice
sâmbătă, 06 ianuarie 2018


…Şi trosnirăm din bice


Nu noi, mulţimea de gură-cască. Urătorii noştri fură oamenii politici. Liderii de partide. Ei trosniră din bice. De la ei aflarăm că anul care vine e plin de bucurii. Că ne vor creşte pensiile şi salariile, mai ales cele speciale, pe care le mai numim şi nesimţite. Sîntem ţara cu cea mai mare creştere economică din Europa, dacă nu chiar din lume. Că ne înzestrăm cu avioane, tancuri şi elicoptere. Că ne blindăm pe sub cămaşă fără vaccinuri şi doctorii, împotriva atacurilor de gripe, cancere, rujeole şi tot felul de alte contagiuni. „Hăi, hăi, mai mînaţi măi, flăcăi!“.

Ştire senzaţională. Partidul la putere scoate pe şest la licitaţie posturi de lider. Incredibil.
Liderul maxim a ştiut pînă acum să facă gol în jurul lui. Şi-a pus cu botul pe labe şi cu coada între picioare pe toţi concurenţii şi pretendenţii. Primul alungat, pe atunci preşedintele Camerei Deputaţilor, i-a luat locul. Singurul candidat la alegerile interne s-a retras, dar stă la pândă. Însă, în ultima vreme, nişte baroni de provincie cu mare putere îşi rînjesc colţii, îşi ascut ghearele. Fostul premier de data asta tace, de parcă ar avea gîlci.
I-ar prinde bine legile care favorizează penalii, e căptuşit cu dosare. „Mai mînaţi, măi, flăcăi, hăi, hăi! Trosniţi din bice, urlaţi din buhaie, ţa - ţa - ţa, căpriţă - ţa !“.
Anul Nou. Curge fericirea ca puhoaiele de apă poluată la inundaţii. Zic cei de la putere. Şi opozanţii în contradficţie: „Bă, nu vedeţi cum cresc preţurile la benzină, la motorină, la energie, la transporturi, la alimente, la medicamente? Sînteţi orbi de daţi în gropi să nu vedeţi că nu s-a construit nici un crîmpei de autostradă?!?“. „Bă, dar voi ce-aţi făcut cît aţi stat la cîrmă?“.
La Ruginoasa nu s-au mai rupt oasele şi nu s-au mai spart capetele cu bîtele şi măciucile. Dar se încrîncenară şi se încăierară parlamentarii, guvernamentalii, consilierii, primarii, liderii politici de tot felul.
Focuri de artificii. Petarde. Puşcoace. Spectacole. Stă mulţimea cu gura căscată! Ce va fi să mai fie?
Extratereştrii. Şi ei. Mişună printre noi. Îi vedem. Îi auzim. Îi simţim… La o margine de pădure, lîngă Tîrgovişte, o mogâldeaţă, cu contur de om, de maimuţoi sau de alt animal, biped, pe un singur picior sau cu trei, nu se distinge bine, ţopăie spre o ciupercă înfiptă într-un par, în care se urcă şi dispare în neant. Obiecte necunoscute şi pe cerul Capitalei şi-n multe alte localităţi. De ar fi pusă la cale o diversiune, nu ar reuşi atît de bine.
Dar, mai ştii?
Vin să ne cucerească, să ne încrucişeze, să ne evolueze, să ne civilizeze… Un învăţat atotştiutor, dintr-un colţ de televizor, ne asigură că nu se întîmplă prima oară, că am fi rămas veşnic nişte maimuţoi, cimpanzei şi gorile. Dacă alte făpturi, din alte colţuri de Univers, ne-ar fi lăsat de izbelişte şi nu s-ar fi amestecat printre noi. Căci scrie, zice el, şi în Biblie, cum nişte uriaşi, nu se ştie de unde, nu se ştie când, au coborât în junglă şi s-au împreunat cu fiicele şi femeile pămîntenilor, dînd naştere altei rase de primate… „Hăi, hăi, mai mânaţi, măi!“.
Şi de ce nu, şi un extraterestru printre noi? În carne şi oase? Pe care îl vedem în cele mai ciudate ipostaze, în cele mai stupide spectacole? Ba ni l-am ales chiar primar la malul mării! Şi ne-a oferit cel mai senzaţional spectacol la hotarul dintre ani…
Şi cum nu putea să poarte nume de om, avea unul de reptilă. Dar, de uzanţă, şi-a luat unul de plantă. Tîrîtoare şi agăţătoare: Mazăre. Are oase şi parcă n-are. Se frînge, se îndoaie, se torsionează, face tumbe, sare, ţopăie, paiaţă, bufon, saltimbanc, circar, pluteşte peste valuri, trece printre ele, haremuri cu negrese şi mulatre, lider politic, coţcar, negustor, primar, deţinut de drept comun, îl vedem şi voievod, şi paşă, şi eunuc, şi sultan, şi căpetenie de trib, şi căpitan de haiduci şi de piraţi… Şi pe asfaltul şi străzile oraşului, în uniformă de ofiţer nazist, şi cu parapanta, şi suspendat de şalupă sau de elicopter… Se poate un extraterestru mai autentic? Care să pună stăpînire pe curiozitatea noastră? Avură grijă televiziştii să ne umple clipele dintre ani cu asemenea aberaţii. Omul nostru o duce bine din ajun de Crăciun, pe un mal de ocean, printre băştinaşi şi maimuţe, pe o proprietate concesionată, pe 99 de ani, tocmai în… Madagascar! Se afla sub interdicţie juridică, dar cineva uitase să adauge pe sentinţă că nu are voie să părăsească ţara! Dacă Ghiţă huzureşte prin Balcani, de ce nu s-ar răsfăţa şi Mazăre pe dincolo de Ecuator?
Extraterestru sau nu, îl admitem sau îl respingem, ce importanţă are, ştim că ne-am distrat bine! „Hăi, hăi!“.
                                                                                                  Marin Ioniţă

Vizualizari: 2141

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved