Pescuitul la feeder pe Dunăre
sâmbătă, 25 august 2018

Curierul zilei vă prezintă metodele de pescuit

Pescuitul la feeder pe Dunăre


Curierul zilei şi-a propus să vină în sprijinul pescarilor sportivi din judeţul nostru, iar în fiecare săptămînă, vă vom prezenta cîte o baltă de pescuit din Argeş, şi nu numai, tehnici de pescuit la diverse specii de peşti, nade, momeli şi monturi pentru prinderea acestora, reţete culinare pe bază de peşte, dar şi cele mai importante legi în vigoare privind pescuitul sportiv. Pentru o partidă reuşită este nevoie să fiţi cît mai bine informaţi despre specia de peşte pe care o vizaţi şi să folosiţi exact ce trebuie pentru a prinde adevărate capturi.  În această săptămînă, vă vom prezenta pescuitul la feeder, pe Dunăre,avînd în vedere că în perioada concediilor mulţi dintre împătimiţii pescuitului optează să meargă la pescuit. Iată „10 ponturi pentru pescuit la feeder pe Dunăre”, realizate de revista Pescuitul pentru toţi.     


 Pescuitul  începe încă de acasă.

Pescuitul la feeder începe de acasă. Ca şi în cazul altor stiluri de pescuit, informaţiile pot determina decisiv  alegerea cît mai corectă a locului,  a echipamentului, a nadei şi a momelilor.  Vorbim aici mai ales despre informaţiile legate de vreme, cote – si evoluţia acestora – despre temperatura apei şi a ambientului în zilele şi nopţile ce preced partida. Cote mari, înseamnă de regula turbiditate mare, puţine zone pescuibile, curent extrem de puternic, şi implicit partide ce necesită un echipament foarte robust din clasa heavy şi extra-heavy.  La polul opus, anii secetoşi şi cotele foarte mici pot însemna o apă clară ca ginul, ce impune aproape de la sine soluţii precum strunele de fluorocarbon, cîrlige fine şi echipament mult mai sensibil – poate chiar din clasa medium-light. Pescuitul începe de acasă  pentru că tot aici ar trebui să ne pregătim şi strunele şi rezervele, monturile, aici ar trebui să ne organizăm trusa fiindcă tot acest timp va fi cîştigat pe malul apei în timp de pescuit efectiv. Aceste pregătiri ne ajută să maximizăm timpul pe are îl petrecem pescuind efectiv pe malul apei.

Localizarea este esenţială

Fie că îi spunem localizare, simţul apei, cititul apei, sau pur şi simplu alegerea locului de pescuit, acest aspect este probabil cel mai important factor care determină succesul sau eşecul partidei de pescuit la feeder. Strategia unei partide de pescuit presupune adeseori  să ştim şi ce loc să nu alegem. Un loc foarte productiv  într-o partidă trecută nu este neapărat la fel de productiv dacă s-a modificat cota Dunării chiar şi numai cu cîţiva centimetri. Cînd alegeţi locul de pescuit, porniţi de la cele mai simple ghidaje: joncţiunile fluviului cu afluenţii săi, sau în Deltă, intersecţia dintre  canalele mari şi cele mici constituie mai tot timpul zone foarte bune de pescuit. De asemenea, zonele cu structuri – copaci căzuţi, şi cioate, sînt binecunoscute ca ţinînd peste mai tot timpul. În absenţa structurilor evidente, malurile şi pragurile din apropierea lor pot constitui singura structură abordabilă, dar care posibil să fie şi productivă. În fapt, nu doar pragurile sau structurile ci orice zonă în care curentul principal este deviat într-un fel sau altul, este o zonă cu potenţial ridicat. Joncţiunea fluviului cu afluenţii săi, ţine foarte multe specii de peşti, în diverse condiţii de luminozitate, temperatură, turbiditate, cota, etc.  De asemenea, suprafaţa apei trădează pentru ochiul format al pescarului destul de multe informaţii despre ce se află în adîncuri. Dacă observăm vîrtejurile formate, putem să localizăm vizual şi un eventual prag mai conturat, iar un vîrtej permanent sau semi-permanent într-o zonă cu oarecare curent mediu indică de obicei o structură de sub suprafaţă.  Alegeţi corect locul de pescuit la feeder şi o să vă puneţi juvelnicul mult mai mult la treabă!.

Cunoaşterea speciilor este importantă

Cu excepţia cîtorva specii de răpitori aproape orice specie prezentă la noi poate constitui ţinta unei partide de pescuit la feeder pe Dunăre. Roşioara răspunde bine la nădire, însă nada trebuie să fie una, iar momeala trebuie să fie una cu flotabilitate neutră sau chiar flotantă. Scobarul urcă primăvara pe Dunăre la depus şi coboară abia spre toamnă în locurile de iernare, dar este aproape total absent în Deltă. Mreana şi morunaşul preferă ape bine oxigenate cu substrat tare şi dacă prima e raritate în Deltă, nu acelaşi lucru putem spune despre morunaş, care este întîlnit pînă la vărsarea în mare. Carasul preferă curentul slab, adăpostul golfurilor largi, al copacilor scufundaţi, gropanele şi pragurile de lîngă maluri. Văduviţa – o întîlnim în Dunăre, dar şi în Deltă, exclusiv în canalele mari. Plătica – abundentă pe Dunăre şi în canalele acesteia, intră şi în lacurile mari din Deltă. Răspunde excelent la nădirea constantă. Dunărea e plină de foarte mulţi hibrizi ai plăticii, dar şi de specii înrudite precum batca şi cosacul. Babuşca e de găsit în curent slab-moderat, alături de plătică şi adeseori la limita dintre apa curată a unui canal/afluent şi apa sensibil mai tulbure a Dunării. Dacă vreţi să vă îmbunătăţiti rezultatele la pescuit, încercaţi să cunoaşteţi cît mai bine specia ţintă, comportamentul ei de-a lungul anotimpurilor, ce nade şi ce momeli preferă şi în ce momente e mai predispusă la hrănire.

Alegeţi lanseta potrivită

Pe Dunăre, pescuitul la feeder se face cel mai adesea în apă cu curent mediu/moderat, la adîncime de peste 1,5 şi pînă la 7-8 m şi unde de regulă pragurile sînt mai proeminente. Lanseta folosită, trebuie aşadar să fie capabilă să lanseze confortabil greutăţi mari, şi de asemenea trebuie să aibă o lungime mai mare decît cele utilizate pe ape stătătoare, o lungime care să ne permită să ţinem cît mai mult din fir în afara apei. Astfel putem bloca coşuleţul în curent mai uşor şi putem pescui la punct fix, chiar şi în curent moderat. Un alt avantaj al lansetelor lungi la Dunăre este evident şi atunci cînd pescuim dincolo de praguri proeminente, avem nevoie să „săltăm” peste acestea peştii capturaţi. În acest scop, preferabile sînt lansetele de 3,90m din gama medium-heavy, cu acţiune semi-parabolică.  Lungimea lansetei ajută foarte mult şi cu amortizarea la partea finală a drilului, cînd peştele e aproape la minciog, iar elasticitatea monofilamentului de pe linia principală e aproape inexistentă.

Cum alegem firul

Nu este nici o glumă, firul opune rezistenţă în apă şi aceasta e cu atît mai mare cu cît diametrul firului e mai mare. Însă la Dunăre, la coşuleţe de 50-90-120 de grame, nu se pretează fire prea firave. Cel  mai adesea se folosesc fire monofilament de calitate, cu rezistenţă mare la abraziune şi cu diametrul real de 0.21 pînă la 0.25 mm. Reţineţi şi faptul că un fir prea gros obligă pescarul să folosească coşuleţe mai grele, ceea ce se poate traduce atît în neobservarea unor trăsături mai fine cît şi în creşterea posibilităţii de a rupe strunele mai subţiri chiar şi în drill cu peştii mici.

Mulinete potrivite la sarcina propusă

Să folosiţi o mulineta universală, sau o mulinetă mai mică de feeder, în pescuitul la Du-
năre reprezintă o falsă economie. Pescuitul în curent, cu coşuleţe grele, cu zeci de lanseuri pe partidă, înseamnă o solicitare serioasă asupra angrenajelor. Mulţi pescari tind să aleagă mulinetele în funcţie de numărul de rulmenţi care echipează o mulinetă, dar această legendă urbană ar trebui desfiinţată. Pontul meu pentru cei care acum cocheteaza cu pescuitul la feeder este să îşi aleagă mulineta în funcţie de lanseta, stilul de pescuit pe care intentionează să îl practice (method, coşuleţ sau ledgering – balta sau rîu), precum şi în funcţie de peştii vizaţi. Foarte importante sînt aspectele de ordin tehnic al mulinetelor, materialele din care sînt construite trebuie să fie durabile, uşoare şi rezistente la uzură, carcasa să fie bine etanşată, rulmenţii capsulaţi, frîna cu reglaj fin. Cel mai adesea în pescuitul la Dunăre este să folosiţi mulinete de feeder, de mărimea 4000, solide şi care echilibrează bine lanseta.

Greutatea ideală a coşuleţelor

Greutatea ideală a coşuleţelor folosite, desigur. La Dunăre se folosesc aproape întotdeauna coşuleţele cele mai uşoare care rezistă fix în curent, însă care se desprinde şi deplasează imediat în momentul în care survine o trăsătură. În acest sens, pentru a găsi greutatea ideală, se porneşte de la o greutate medie şi creşte sau scad în funcţie de ceea ce se observă. O soluţie la îndemîna tuturor este testarea suplimentară, graduală, a coşuleţelor. Aceasta se poate face folosind plumbi tip „clip-on weights”, sau prin lipirea de plumbi autoadezivi (de tipul celor folosiţi la vulcanizări şi serviceuri pentru echilibrarea roţilor) pentru a  regla cît mai „fin” greutatea  coşuleţelor folosite. Alternativ, se pot lipi pur şi simplu fîşii de plumb şi cu ajutorul adezivilor rapizi. Cu cît coşuleţul va fi mai uşor cu atît contactul cu peştele e mai bine perceput, şansele ca el să scape sînt mai mici iar drilul e mai plăcut.

Lungimea strunei

Un alt reglaj pe care e bine să îl facem pe malul apei în timpul partidei,  constituie determinarea unei lungimi ideale strunei. De regulă cînd practicăm un pescuit la feeder pe Dunăre plecăm de la o lungime de 1m – 1.2m şi creştem sau scădem această lungime pe durata partidei, în funcţie de răspunsul peştilor. Dacă avem trăsături succesive însă ratăm de mai multe ori înţeparea, atunci prima opţiune este să scurtăm cu 20-30cm struna. Dacă continuăm să avem rateuri, repetăm procedura încă o dată. Dacă peştii prinşi înghit prea mult momeala, opţiunea este să scurtăm struna. Dacă peştii prinşi sînt cu precădere înţepaţi superficial în buză, şi mai avem şi rateuri, trebuie să lungim cu 20-30 de centimetri struna. Sînt extrem de rare cazurile cînd folosim struna mai lungă de 160-180cm (şi doar în pescuit la scobar), sau mai scurtă de 40 de cm (cu excepţia strunelor pentru method feeder).

Mecanica nadei

Acest termen generalist presupune multiple aspecte traduse practic în timpul şi maniera de  desfacere a nadei din coşuleţ şi implicit cît de uşor este purtată sau nu în aval. O nadă grea, colantă, poate să se desfacă foarte greu şi să nu apeleze peştii aşa cum ne-am dori, una uşoară, prea activă, poate ajunge foarte repede în vadurile pescarilor aflaţi în aval, ducînd cu ea la vale atît peştii, cît şi şansele noastre de a realiza un pescuit eficient. Porniţi de la mixturi recomandate, şi construiţi pe baza acestora.

Montura şi momeala potrivită pentru peştele ţintă 

Este puţin probabil să reuşim să prindem scobar la rîme negre. Pescuind cu method feedere foarte grele şi cu pelete sau porumb pe firul de păr, nu ne putem aştepta să prindem morunaş sau văduviţă, însă putem spera la caras şi ciortan. De aceea, folosirea unei metode de pescuit la feeder potrivită cu specia ţintă a partidei, este un aspect relevant ce nu trebuie omis. De exemplu, vara cînd apa se încălzeşte puternic şi peştii se află între ape avem multiple soluţii:
Montura:  O variantă este folosirea unei monturi tip pater-noster, cu un coşuleţ în locul clasicului plumb. Struna va sta săltată 30-50 de centimetri mai sus de coşuleţ, iar momeala va flutura deasupra substratului.  Aşa putem prinde avat, săbiţă şi uneori chiar şi scrumbie.
Momeala: Dincolo de momelile clasice  flotante – tip pufi sau momeli artificiale există o soluţie simplă la îndemna tuturor: Viermii flotanţi.  Viermi vii, flotanţi – se pot „pregăti” chiar pe malul apei, punînd foarte puţină apă plată sau carbogazoasă – pe fundul unei cutii, şi punînd viermii în aceasta astfel încît nivelul apei să nu îi acopere decât pe jumătate. Viermii percep fals situaţia ca fiind una în care riscă să se înece, astfel încît vor începe sa înglobeze în corpul lor aer (vizibil uneori ca o mică bulă, ceea ce le măreşte foarte mult flotabilitatea.  Ei devin astfel mult mai uşori şi dacă sînt folosiţi pe cîrlige foarte subţiri şi uşoare, coboară mult mai lent prin apă şi în funcţie de curent, pot „flutura” imediat deasupra substratului.


M.Duinea

Vizualizari: 1283

Fii primul care comenteaza articolul

Scrie comentariu

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului sau stergerea integrala. Site-ul www.curier.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Nume:
Comentariu:



Cod:* Code

Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved